Yuki & Ren (yaoi)

Capitolul 16

-Vei pleca din nou?intreb cu o urmă de regret.

Il voiam atât de mult aproape de mine,dar tot ceea ce fac e sa il îndepărtez mai mult de mine.

El tace inca rămânând pe loc ,parca luând o decizie daca sa plece sau nu.
Nu stiu ce gândește ,nu cred ca il inteleg deloc.Imi strâng pumnii fără să îmi dau seama ca palmele mele deveniseră albe.Ajung in spatele lui vrând atât de mult să îl iau in brațe, sa ii ating pieptul si sa ii pot simți căldura corpului lui ,dar in schimb doar trec pe lângă el și ii deschid ușa.

-Daca nu mai ai nimic de spus, poti pleca,zic in cele din urmă inca regretând.

Nu ma face sa ma schimb față de tine...

Ii acord o privire fără pic de emoție,iar el ma privește lung.Privirea de pe fața lui ma face sa ma schimb brusc.Dar imi întorc privirea in alta directie încât să nu par slab.

Trece prin fața mea dar se oprește și se uita in jurul holului parcă căutând pe cineva cu privirea,dar el murmură un "numai e nimeni" si se uita din nou spre mine.

Isi arcui un zâmbet pe care nu l-am mai văzut până acum și se apropie usor de mine.Inaltimea lui îl face tot mai drăguț decât este.Isi ridica o mână și o puse pe pieptul meu facandu-ma sa tresar brusc si isi plimba mana usor pe abdomenul meu trasand linii imaginare facandu-ma sa rosesc,apoi si-o pune rapid sub cămașa mea plimbandu-si mâna nebunește pe tot abdomenul meu.

- Nu te juca cu mine asa!...spun si îi apuc mâna indepartandu-l mai mult de mine.

Se uita confuz la mine arcuindu-si o spranceana in sus in timp ce își dădea ochii peste cap.

-Nu e asta tot ceea ce vrei?ma intreaba pe un ton nervos.

-Ba da,dar nu asa...

-Cum adică?Nu inteleg!oftă nervos si pleacă imediat trantind ușa cu zgomot în urma sa.

Privesc spre ușă sperând cumva sa se întoarcă imediat dar nu o face.Imi las palmele usor pe lângă corp simtindu-le amorțite, apoi le pun pe față încercând să mă calmez si sa gasesc o solutie.

Pana la urma hotărăsc sa imi iau lucrurile si sa plec.Vacanța se apropia iar eu nu cred ca îl voi mai vedea pe Yuki atât de des.

Trebuie să accept lucrurile asa cum sunt...Nu îl mai pot forța.

Yuki POV

Pornesc grăbit spre casă cu lacrimi în ochi,neînțelegand de ce Ren m-a îndepărtat.Nu e asta tot ceea ce isi dorea pana la urma?Cu ce am mai greșit si de data asta?Stiam eu ca stric totul...Ma simt asa trist, am vrut să îi ofer ceea ce voia,dar se pare ca el nu mai vrea sau poate nu sunt bun pentru el.Poate nu ma mai vrea...

Atatea gânduri in mintea mea încât ma ia durerea de cap.

Nu inteleg ce fel de relație am cu Ren, dar el pare să vrea altceva de la mine.

Ajung in cele din urmă acasă, gasind-o pe mama in bucătărie făcând ceva de mâncare.Nu ma observase câteva minute dar cand o face se sperie dandu-se 2 metri mai in spate.

-Ce nai-...Ce m-ai speriat!tipa ea la mine.

-Scuze!dau ochii peste cap.Nu am vrut!

Mormăie un "aha" si se intoarce la lucru.

Ma asez la masă,in acel timp puse si mama mancarea pe masă aratand atat de bine, dar brusc imi pierd pofta de mâncare.

-S-a întâmplat ceva?ma intreaba mama ridicandu-si ambele sprâncene.

Clatin din cap ,iar ea oftă.

-Bine..spune ea simplu si incepe sa mănânce încetand sa imi mai pună întrebări.

După ce termină se ridică de la masă lăsând farfuria in chiuvetă pentru a o spăla mai târziu si fuge repejor spre cameră.

Nu ma uit surprins, stiu ca iar pleaca pe undeva si vine iar tarziu acasa cum o face deobicei.Dar in schimb vine cu o sticlă de vin in mâna si uimit fiind mi-o întinde mie.

-Asta e pentru tine,Yuki!La multi ani!spune si imi pune sticla de vin in mâinile mele.

-D-Dar eu nu beau!spun balbaindu-ma de la emoții.

E prima oară cand imi oferă un cadou,iar eu...Nici nu stiu daca asta e doar un vis sau nu.

-Ciupeste-ma,mama!

-Ce?intreaba printre râsete.De ce?

-Doar ciupeste-ma!!!

Zic si ea ma ciupeste.

-Deci nu e vis!spun inca gânditor si mama inca râde.

-Pot sa stiu si eu de ce inca râzi!?!

-O să îl bei fără dar si poate!Eu nu pot sta trebuie sa imi văd prietenele.

Intotdeauna ele sunt pe primul loc si eu nu...Ma multumesc si cu cadoul, chiar dacă nu imi place.

Dau din cap in semn ca am inteles si ea se îmbracă rapid intr-o rochie elegantă lasandu-si părul desprins putin nearanjat.Imi face rapid cu mâna lasandu-mi si un sărut pe frunte iar apoi pleacă lasandu-ma iar singur.

Ma holbez la sticla de vin din mâinile mele si incerc sa ma hotărăsc daca sa il beau sau nu.Brusc vad in fața ochilor mei o imagine cu tata beat,dar o ignor imediat.

Am facut deja 19 ani ,plus ca am mai băut o data dar forțat si nu a iesit chiar asa de rău.

Fără sa mai stau pe gânduri apuc mai strâns sticla de vin si o defac.O apropii de gura mea simțind de îndată aroma.Era dulce...Iau inca o înghițitură, apoi iar alta.Imi simt corpul de parca ar lua foc si imi desfac câteva nasturi de la cămașă.Duc sticla prin fața mea si vad ca bausem deja jumate sau asa credeam pana cand observ ca ma luase amețeala si ma lua durerea de cap.

Brusc imi aduc aminte de Ren si ma gândeam oare ce face?Ma ridic cu greu de pe scaun si deschid ușa.Urc scările pana ajung la al treilea etaj.

Nu stiu de ce fac asta ,dar aveam nevoie de el.

-Numărul 23?Cred ca asa era...vorbesc mai mult pentru mine si incep sa bat la ușă.

Nu mai simteam nicio emoție,nu imi bătea inima tare ca inainte sau sa imi tremure picioarele.In clipa aia ma gândeam daca e bine ceea ce fac dar stiu ca nu mai pot da inapoi acum.

Ușa se deschise si pe ea apare Ren îmbrăcat doar într-un halat, iar părul ii era ud.Picaturi de apă ii cădeau pe față,pe gât și pe pieptul lui care era putin descoperit.

Ren se uita surprins,nu se aștepta să mă vadă și nu scoase un cuvânt.

-S-a...întâmplat ceva?intreaba in șoaptă si brusc ochii i se măresc.Ai băut?întreabă iar eu doar tac.

El oftează lung si isi pune mâinile în jurul umerilor mei.

-Yuki!Zi ceva...spune ridicând putin tonul dar după isi coboară tonul observând că era destul de tarziu si nu voia vreo ceartă cu vecinii din bloc.

Oftez lung si fără să gândesc spun:

-Te vreau Ren!

Acum...