Yuki & Ren (yaoi)

Capitolul 17

Ren POV

-Te vreau Ren!spune cu o strălucire in ochi, iar eu pur si simplu rămân împietrit.

Ren, el nu te vrea.E doar beat ,atâta tot.Nu iti pierde controlul cu asta.Am promis ca voi sta departe de el.Iar el... Iar el se joacă cu mine chiar acum ,provocandu-mă.

Imi închid ochii pentru câteva secunde si rasuflu.Simt 2 mâini pe ceafa incolacindu-ma mai aproape de el.

Ii pot simți respirația caldă...

Aud ușa trantindu-se de catre el,lasandu-se cu spatele de ea si ma trase si pe mine mai aproape de el.

-Yuki...Uite...E cam gresit ceea ce facem acu-

Degetul lui brusc e pus peste buzele mele si face semn de "shh" si zâmbește.

-Ren...imi rosteste numele si se apropie de urechea mea, stii ca nu trebuie sa iei toate acele chestii in serios, stii tu...alea pe care ti le-am spus acum ceva timp.

-Chestii?intreb confuz.

-Da, promisiunea aia...spune si se îndepărtează putin încât îl pot vedea cum isi da ochii peste cap.

Stiu ca daca voi face ceva prostesc acum ,ascultandu-l ,sigur ziua următoare ma va urâ mai mult decât o făcea deobicei.

Stând prea mult în propiile mele gânduri nici nu observasem ca mâna mea era pe talia lui.Ma uit surprins către Yuki, privirea de pe fața lui ma făcu mult mai surprins.

Părea fericit?Nici nu imi dădeam seama.Ma simt de parcă eu sunt prada lui,mâncarea proaspătă ce o va mânca cat de curând.

Își lasă privirea in jos putin timid, putând să îi observ obrajii care se inroseau din ce in ce mai mult...

Abia acum observ cat de micuț părea pe lângă mine.

Ma apropii încet de gâtul lui si imi pun ambele mâini pe șoldurile lui.Fara sa gândesc incep sa ii sărut gâtul in timp ce imi plimb mâinile pe trupul lui firav facandu-l sa geamă timid.Sunetul făcut de el ma făcu sa îi mușc gâtul,dar de data asta nu mai aud niciun sunet facut de el,iar asta ma făcea să imi ridic privirea spre el.

Își ținea unul dintre degete între dinti, muscand din el astfel încât ca sunetele sa se oprească.

-Stii ca nu trebuie sa faci asta,ii șoptesc si schițez un zâmbet.

Il privesc adânc în ochi asa cum ma privește si el, si brusc buzele lui imi păreau singurul lucru cel mai important acum.Erau usor roșiatice si puțin uscate.Trec cu degetul usor peste buza de jos, tinandu-l apoi cu două degete bărbia în sus.

Brusc ma gândeam daca e bine ceea ce fac acum.

I-am zis ca ma tin de promisiune si uite ce fac acum.Tot ceea ce sper e sa nu isi amintească nimic ziua următoare cand se va trezi.

Gândurile astea ma făceau sa ma calmez si le alung imediat din mintea mea.

Il mai privesc inca o dată în ochi.Privirea din ochii lui cumva ma implorau sa ii rămân tot timpul aproape,sa am grija de el si sa il pazesc.

Imi apropii fața de a lui si imi presez buzele de ale lui putin cam exagerat de parca as fi așteptat acest moment de ani întregi.Buzele lui erau atât de moi ,satisfăcut fiind de aroma lor care ma făcea să continui tot mai mult.Ma aplec usor in jos apucandu-i picioarele si ridicandu-l in sus incolacindu-le in jurul taliei mele.

Geme cand isi lovește brusc spatele de perete si șoptesc un "scuze", iar el râde și ma sărută din nou mai cu pasiune de data asta si își plimbă mâinile nebunește prin părul meu.Sarutul nostru devine tot mai rapid si imi las limba sa o întâlnească pe a lui.

Simt cum o iau razna cand ii simt mâinile lui pe sub tricoul meu miscandu-le in sus si in jos.Brusc rămân fără aer ,iar amândoi ne oprim.Il observ pe Yuki respirând foarte rapid.Ii puteam simti si inima cum ii bătea.

Rămân uimit cand se pune pe masa din bucătărie si incepe sa isi desfacă naturii de la cămașă.Simt cum picioarele merg singure înspre el și ma opresc la câțiva centrimentri față de el.Se uita lung spre halatul pe care îl purtam.

Deodată ma simteam panicat crezând că nu port nimic pe mine ,dar purtam niște boxeri care nici aia nu ma ajutau suficient încât...

Privirea din ochii lui ațintiți spre boxerii mei ma făcu sa imi iau halatul inapoi pe mine,iar el brusc se întristează precum un copil.

-Ei haide...Esti sigur ca vrei sa ne oprim?Eu nu prea cred asta, spune si ranjeste.

Cuvintele pe care tocmai le rostea ma făcuse sa cred ca mereu îl credeam ca pe un puști inocent, timid si trist ca nimeni nu il intelege.Dar vazandu-l in fața mea scoțând acele cuvinte pe gură asa de ușor și cu acel zâmbet pe care nu credeam ca il voi vedea vreodată zâmbind in modul ăsta, mă făcea sa nu ma pot stăpâni.

-D-da si cred ca e cazul să pleci,spun balbaindu-ma.

El oftează si coboară de pe masă apropiindu-se de mine cu aceeași fața de copil trist.Se ridică pe vârfuri apropiindu-si buzele de urechea mea, ceea ce imi trecu un fior prin tot corpul cand il aud soptiind:

-Sper sa ne distrăm asa si data viitoare!spune pe un ton atât de adorabil si imi da un sărut scurt pe buze ,dar cand se oprește se razgandeste si imi da unul mai lung ceea ce ma făcu sa zâmbesc.

Apoi plecă, iar eu am rămas toata noaptea treaz gandindu-ma daca nu cumva totul fusese doar un vis sau in imaginația mea.

Heyy,imi pare rau ca nu prea am mai postat!Dar sper ca acest capitol sa va placa❤