CAROLINA *Needitată*

~ Capitolul 7 ~

Fug spre oraș cu micuța mea la mine-n brațe. O văd cum tremură de frică atunci când focuri de armă se aud din spate.

          — Totul va fi bine!

Încerc să o liniștesc iar ea doar mă aproba din căpușor.

Iau pe o scurtătură spre cartierul unde stau. Urc cu pași rapizi spre bloc și parcă zbor pana la ușa cu numărul 13.

Când ajung în mica garsonieră o pun jos. Era dezbrăcată, udă, murdară de sânge și obosită. Iau pătura pe care i-am dat-o din cabană și îi trag pe ea o bluză cu Nirvana. Frumoasă trupă!

Ea se uita prin jur la camera cu diferite postere cu trupe rock și... imagini mai vulgare.

          — Îți e foame, micuțo?

Ea se uita speriată si nu exprima nimic poate doar... teama ce era prezentă în suflețelul ei micuț.

          — Îți promit că nu ne va gasi nimeni. E totul înregulă. Îți jur, dulceață!

          — Pot pleca la baie, nene?

Dau din cap afirmativ și îi fac semn spre o ușă răblăjită cu un poster cu Queen. O altă trupă pe care o ascult frecvent...

Merge spre baie iar eu mă așez pe canapea și îmi iau în mâini cartea pe care am început-o. "Arta râzboiului".

Mă opresc cand îi văd chipul Carolinei cum se uita spre mine cu ochii în lacrimi. Mă duc spre ea rapid iar ea se trage un pic. Îmi mut privirea spre cadă și îmi casc ochii când acolo era propriul meu sânge. Sângele de la mâna mea!...

Fuck, am uitat să curăț!