~ Capitolul 42 ~

89 21 24
                                    

•George•

Nu pot sa nu o privesc cat de schimbata e,nu mai e un copil...ci o adevarata domnisoara.

Sta in loc si se uita la mine foarte confuza inotand parca in asta.Mainile mi se deschid si acesta este semnul prin care ea vine in fuga.Aura ei ce o emana e una superba iar parul ei ca o ciocolata calda e al naibii de fierbinte.

Ajunge la mine in brate si o prind de talia ei ca de viespe.Se uita la mine si acum acesta isi apasa buzele de ale mele.

Ce-a mai frumoasa gresala!

------------------------------------------------

CAROLINA *Needitată*Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum