Imi las capul usor pe spate si incerc sa imi alin durerea . Aveam hainele rupte si multe lovituri pe fata , aveam si buza de jos sparta ,de curand , din care inca curgea sange .
De la ultima intalnire cu Gabriel pana acum , am fost hărțuita de tot liceul . Orice elev pe care il intalneam imi dadea ori o palma ori un sut . Am fost trasa si de par . Ochelari ... nici nu imi mai aduc aminte cine ia aruncat . Adolescentii sunt niste animale salbatice ...
Acum eram in baia fetelor . Tocmai imi luasem o bataie crancena acum cateva minute .
Stateam sprijinita de perete cu fundul pe gresia rece . Nu mai pot suporta , nu mai pot .
Si nici macar nu trecuse mai mult de 3 ore . Mai trebuie sa suport inca 2 ore . Si pe urma ? Sa merg in orfelinat unde colegele mele sa ma ia la bataie ? Mai bine ma duc in Iad . Gabriel a facut din liceu un Iad personal unde el e seful .
Imi las capul pe genunchi atunci cand aud pasi venind spre baie . Lacrimile incep sa curga fara sa le mai pot oprii . Atunci cand aud pasii oprindu-se in fata mea spun fara vlagă :
- Nu da tare ... .
- Oricat mi-ar placea sa iti rup parul ăla din cap acum nu am timp de tine . este Gabriel .
Nu mai pot face nimic . Sunt o epava ... un zombie .
Imi ridic putin capul doar pentru a da de zambetul lui mandru de ceea ce a facut . Imi las capul inapoi in jos si ma ridic sprijinindu-ma de perete .
Trec șchiopatand pe langa el . Ma doare piciorul de cand un baiat ma fortat sa calc pe o pioneza .
Merg schiopatand si bălănganindu-ma pe holul liceului , din cand in cand ma mai sprijin de perete .
- As zice ca imi e mila de tine , dar tu ai ales asta . il aud pe Gabriel in urma mea .
Ma opresc pentru o secunda dar imi continui drumul . Unde ? Nici eu nu stiu . Nu mai are rost viata mea pe pamant . Poate ar fi mai bine sa plec in Iad ... ca sufar aici sau acolo e acelasi lucru .
Dintr-o data cineva imi pune piedica si cad cu fata de parchet si imi sparg nasul . Nu ma mai ridic ... ce rost mai are ?
Lacrimile se contopesc cu sangele de pe fata mea curgand pe jos . Ma covrigesc pe jos si astept . Ce ? Nu stiu . Pur si simplu astept . Astept urmatoarea lovitura ? Probabil .
- Deja te dai bătută ? spune Gabriel privindu-ma de sus . Ăsta e abia inceputul . Nu crede ca asta e totul , Beka .
Ma ridic in maini incercand sa nu cad din nou . Reusesc sa ma ridic in picioare si il privesc pe Gabriel .
El trece pe langa mine si imi spune :
- Pe maine , Beka.
- Nu, ai gastigat . soptesc .
- Ce am castigat ? spune rânjind .
Nu ii mai spun nimic si plec . Nu ma mai opreste si nici nu ma urmareste . Vreau sa plec din liceu inainte ca ceilalti sa termine orele . Nu o sa ma mai intorc la liceu .
