Reactia lui e una care ma uimit complet .
S-a indepartat putin de mine si a inceput sa rada fara sa se poata opri in timp ce se imbraca . Eu incercand sa nu ma uit la el , privind mai mult in sus .
Daca razi inseamna ca esti bine , deci pot pleca cu inima impacata ca nu te-a terminat nimeni .
Dar fix in clipa cand sa ies pe usa el izbeste usa si revine la pozitia de dinainte .
- Adica tu vrei sa imi spui ca ai venit pana aici doar ca sa vezi daca sunt bine ? spune amuzat fiind deja imbracat .
Eu ma intristez brusc si nu il mai privesc , imi indrept privirea într-o parte .
- Nu inteleg ce e atat de amuzant sa iti faci griji pentru un prieten . spun oftand . Dar daca ție ți se pare amuzant poti rade in continuare .
- A fost o mare greseala sa vii aici , in casa mea , Beka . Pentru ca nu te voi mai lasa sa pleci prea curand .
- Nu ma poti ține închisa aici ! spun furioasa . Nu asta fac prieteni !
- Cine spune ca suntem prieteni ? Fi serioasa , Beka , ești in casa mea , doar cu voia mea poti iesi de aici . imi sopteste la ureche dar il imping .
- Lasa-ma sa plec , Gabriel . Nu inteleg de ce esti atat de rau cu mine , am incercat in toate felurile posibile dar de tine nu se poate lipi nimeni . Tu nu vrei ca nimeni sa se apropie de tine . De ce ? Asta e marea intrebare ! De ce ?
- Pentru ca nu vreau . E atat de simplu , nu vreau . spune fara pic de emoție .
"- Esti atat de slaba si de jalnica , Beka . "
- Ai dreptate . Ai atat de multa dreptate ... sunt slaba si jalnică . Nimic nu mai are rost ... am incercat orice dar am esuat din nou . Sunt un eșec total ! spun si ma preling usor pe usa cu lacrimi in ochii .
Sunt un esec ... un esec ... esec ... . Care mai este rostul meu aici ? Am esuat pentru a doua oara . Nu mai are rost sa raman aici . Mai bine ma duc acolo unde imi este locul , in Iad .
Sunt o exilata , la ce trebuia sa ma astept ? Nu mai sunt ce am fost ... generații intregi ... atatea suflete salvate si aduse in rai ... la prima greseala am fost alungata . Nu e corect !
Imi sterg lacrimile si ies rapid pe usa si fug pe scari pentru a pleca . Nu mai am de gand sa raman nici o secunda in plus pe pamant .
Gabriel ma ajunge din urma si ma prinde de brat si chiar daca ma zbateam nu vroia sa imi dea drumul .
- Dă-mi drumul , Gabriel !
- Nu te las sa pleci in starea asta din casa mea . Cine stie ce prostie o sa faci ? Mai ramai putin , bei un pahar cu limonada si pe urma te las sa pleci . Ne-am înteles ? spune cu o fata ingrijorata .
Chiar isi face griji pentru mine ? Poate totusi nu am esuat ...
- Bine , ne-am inteles . spun si ma asez pe canapeaua din living .
El dispare pentru cateva minute si pe urma reapare cu un pahar cu limonada .
Dupa ce beau putin imi vine o intrebare in minte .
- De ce tocmai limonada ? il intreb incepand sa amețesc .
- Pentru ca lămâia cu menta acopera gustul si mirosul drogurilor . spune Gabriel ranjind .
- Ce ? e ultimul cuvant pe care il pot apune dupa care inchid ochii nemaireusind sa ii țin deschiși .
