Intru din nou in clasa dar era goala . Hm , ciudat . Am si intarziat dar nu e nimeni . Eh , se mai intampla .
Cand trec pragul usa din urma se inchide si e incuiata . Ma intorc speriata si incerc sa deschid usa dar fara rost .
Inghit in sec si un țipăt scurt imi scapa atunci cand becurile se sting brusc iar jaluzelele sunt trase , lasandu-ma într-o bezna extrema .
Inima imi bate nebuneste . Imi este foarte frica . Dar stai calma , Athena . Esti singura in clasa , sigur e ceva farsa a colegilor , stii ca adolescentii mai fac asta . Dar cine a tras jaluzelele ? Poate e ceva cu telecomanda . Trebuie doar sa ajungi sa tragi draperiile .
Expir zgomotos si incep sa fac pasii cu grija , spre ferestre . Intind mainile in fata pentru a nu ma lovi de ceva si continui cu pasi marunti si rari .
Dau cu mainile de ceva tare . Sa fie oare un perete ? Inghit in sec cand acel lucru se retrage pentru o secunda si apare din nou . Sigur nu e un perete !
Fac ochii mari si incerc sa dau inapoi dar de frica ma impiedic de picioarele mele si cad pe jos .
Aud pasi prin jurul meu si incerc sa ajung cu spatele la un perete . Poate mai bine ma ridic . Unde e lumina cand ai nevoie de ea ?
Reusesc sa ma ridic si pasii se opresc brusc . Simt o respiratie in ceafa si la auzul vocii impietresc :
- Ți-am spus ca data viitoare nu mai scapi . era Gabriel .
Ii simt mainile pe sub tricoul meu si atunci ma trag in fata dar el ramane cu tricoul meu in mana . Macar bine ca aveam o bustiera pe mine .
Eram ingrozita . Mainile imi tremurau incontrolabil si in ochii aveam lacrimi .
Cum poate vedea prin bezna asta ? Eu nu pot zări nimic .
Aud un chicot in fata mea si iar pasii . Eu ma dau tot in spate incercand sa nu fac zgomot .
- Gabriel ... dă-mi tricoul , te rog . spun usor continuand sa dau inapoi .
El chicoteste malefic si spune amuzat :
- Daca vii , ți-l dau , pe cuvantul meu . spune si sunt sigura ca iar ranjeste .
Strang din dinti si ma indrept usor spre locul de unde a venit vocea . Dar dintr-o data sunt ridicata si pusa cu fundul pe o banca .
Gabriel imi imobilizeaza mainile cu o mana si cu cealalta se plimba pe corpul meu .
- Gabriel , înceteaza !
- De ce , Beka ? Ai o piele asa de fina . spune si ii simt buzele pe umarul meu .
Eu incep sa ma zbat dar chiar nu reusesc sa fac nimic . Of , de ce mi se intampla asta ?
O lacrima mi se rostogoleste pe obraz picurand pe banca .
- Deja plangi ? Si nici macar nu am inceput , Beka . spune si ma saruta pe gat si pe urma ma musca .
Nu imi vine sa cred ca vrea sa imi ramana semn . Scancesc atunci cand ma musca de gat dar pe urma se indeparteaza . Nu il mai simt in jurul meu si imi da drumul la maini .
Ma retrag într-un colț si las lacrimile sa curga . Luminile se aprind si il vad pe Gabriel cu ma priveste sfidator .
- Esti atat de slaba si de jalnica , Beka . spune asezandu-se pe o banca .
Eu ma ridic si imi sterg lacrimile . Trag adanc aer in piept si imi iau tricoul de pe o banca .
Ma imbrac , ma intorc la Gabriel si ma pun infata lui .
- Multumit ? spun privindu-l cum ma analiza din cap pana in picioare .
- Hm , imi placea mult mai mult cand erai dezbracata .
