Se spune că dragostea nu are vârsta și nici statut social- însă pentru anumiți oameni se ține cont de acest lucru.
Pentru comisarul șef Melih Ozdemir , statutul social sau vârstă sunt doar niște prostii.
Pentru fetița de mahala, frumoasa Simal Nezir...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
După toate cele întâmplate la secție mă întorc acasă , parchez mașina și îmi continui drumul prin curte .
Arată atât de neîngrijită , asta din simplul fapt că nu am stat de ea , am fost atât de înmuiat în propria muncă încât am uitat de casa mea .
De două luni încoace tot incerc sa dau de urma traficanților care l-au rănit pe Ibo când a încercat să îi prindă .
Dar nu numai asta îmi dă bătăi de cap , ci și fata din mahala , fata cu ochi verzi cu tente de albastru .
Uneori mă gândesc să nu devin un obsedat mai mare decât sunt , însă fanteziile mele cu ea mireasa in casa mea mă macină .
Îmi desfac șireturile de la adidași și îmi pun geaca in cuier , intru in bucătărie și nu mare îmi e mirarea sa nu găsesc nimic .
- Trebuie să facem cumpărături ......
Oftez și mă încalț la loc , îmi iau geaca de piele și cheile de la mașină. Urc in ea și pornesc iar drumul pe care îl folosesc mereu este drumul din mahala, astfel o voi vedea pe Simal .
O văd , inima îmi bate cu putere și transpirația incepe sa îmi curgă pe frunte . Este cu prietena ei ca de fiecare data .
Privirile ni se intersectează , îi zâmbesc iar ea își mută privirea. Trec de mahala și încep să zâmbesc tâmpește .
- Te-ai îndrăgostit haimana bătrână .
Îmi mușc buza de jos, gândurile mele necurate îmi vin iar în minte. Dar trebuie să aștept , deja am vorbit cu mama ei și am reușit să o conving sa mi-o de-a mie pe fiica ei .
Cu simpla promisiune că o voi duce în Ankara pentru a-și urma facultatea.
Așez plasele pe bancheta din spate , îmi pun centura și pornesc la drum .
In fața îmi apare mașina traficanților dar și silueta lui Simal , pornesc mașina și o trag de mână înăuntru.
Contra voinței ei îi pun centura și încep să îi urmăresc pe traficanți .
Îmi caut telefonul dar îl uitasem acasă așa că eram doar eu și Simal contra a nu știu câți interlopi .
Opresc la periferia orașului și intră într-un depozit , înainte să mă dau jos îi apuc mână fetei de lângă mine și o privesc .
- Orice ar fii , stai aici . - Bine .......
Mă dau jos și intru , mă ascund printe cutii și aștept o alta mișcare , nu durează mult că văd părul blond cu puțin maro prin el al lui Simal .
- Vino aici !
Îi fac semn să se lase pe vine și să vina in spatele meu , vrând să îi prind pe traficanți , fermoarul jachetei se prinde de lănțișorul ei .
- Am rămas închiși aici .
Lovesc ușa de metal , degeaba iar când dau cu o rangă in ușă sare într-o țeavă de apă și o udă pe Simal .
- Iarta-ma. Nu trebuia să te iau .
Îi dau jacheta mea , se așează pe niște cartoane și își ia un rebus și un creion găsite și începe să îl rezolve .
- Cum se numea Istanbulul înainte ? Simplu , Constantinopol .
Mergeau ca pe banda și acum îmi dau seama de ce e prima din clasa ei , m-am uitat crezând că le are scrise undeva însă veneau din mintea ei .
- Sa te vad dacă o știi pe asta : O piatra mov , puțin deschisa la culoare și are forme diferite . - Ametistul .
Îmi pica fața , mă uit la ea și apoi mă pun jos , îmi las capul pe umărul ei și privesc în gol .
- De ce tot vii prin mahala ? - Am o fata de care îmi place . - Care anume ? - Tu .
