Se spune că dragostea nu are vârsta și nici statut social- însă pentru anumiți oameni se ține cont de acest lucru.
Pentru comisarul șef Melih Ozdemir , statutul social sau vârstă sunt doar niște prostii.
Pentru fetița de mahala, frumoasa Simal Nezir...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
- Comisare și acum ?
Ușa se trântise de perete , eram in spatele comisarului și așteptam următoare mișcare .
Din neatenția îl calc pe comisar acesta tresărind și dărâmând niște dosare. Nu făcuseră așa mare gălăgie , mă aplec sa le iau și încep să le răsfoiesc încet .
Ieșim prin spate și apoi fugim la mașină , respiram greu și îi întind dosarele comisarului .
- Ai dat lozul cel mare !
Îmi sărută fruntea părintește , mă uit la el . Ochii mei se pierd în privirea lui și simpt cum vom da de bucluc dacă nu plecăm acum .
- Comisare , du-mă acasă . - De ce ? - Șeful tatălui meu va veni la cină și trebuie să fiu acolo, astfel va ieși cu scandal . - Și daca nu vreau sa te duc ?
Îl priveam neștiind ce să spun , daca afla tata că am fost închisă mai bine de o o jumătate de zii cu comisarul în aceași încăpere mă că tranșa , la propriu .
- Te voi duce , dar vreau sa vorbesc cu părinți tăi . - Ce sa vorbești cu ei ? - Vreau sa te cer .
Înghițisem in sec , dacă el mă cere și mama este de acord înseamnă ce tata va ceda sa mi-l bage pe gât pe Selim , fiul șefului său .
- De ce tocmai pe mine ? - Fiindcă îmi placi . - Știu că tata nu va fii de acord , el vrea să mă mărit cu fiul șefului său .
Îmi luase mână în a lui sărutând-o, mi-o retrag ușor și îl privesc adânc .
- Ai ce-i mai frumoși ochi .
Îmi mângâie obrazul , vrând să mă sărute mă trag mai in spate și îmi pun mâna pe buze .
- Melih ! - Lasă-mă sa îți arăt ceva . - Ai spus că vei merge să mă ceri .
Bagă cheia în contact și pornește la drum , telefonul îi sună și oprește la secție .
Mă apucă de mână și mă trage după el prin secție , intrăm într-o încăpere unde mai erau doi bărbați și o femeie .
Îi salut și mă așez pe scaunul de lângă singurul birou liber .
Privesc foile de pe masă și mă uit peste ele , mă încrunt când văd greșelile de calcul de pe aceste foi .
- Comisare , sunt greșite .
Mi le ia din mână , se uită peste ele apoi își mută privirea spre băiatul cu ochii albaștri .
- Can , de ce sunt greșite ? - Nu le-am făcut eu , le-a adus Cencer .
Îmi mângâie părul , se joacă cu o șuviță de păr apoi începe să vorbească .
- Cine are ochi de vultur , fata care a dat lozul cel mare .
Mă înroșesc in obraji când încep să aplaude , îmi las privirea în jos și aștept să mai zică ceva .
- Can , Ibo , Kara ! Mergem la pețit . - Pe cine pețim ? - Pe mine . - Opa , comisare te însori ? - Da , ea e fata cu pricina .
Îl înghiontesc in coaste , ochi îmi fug la ceasul de pe perete și un nod mi se pune in gât , cine a început de mai bine de jumătate de oră și eu nu sunt acasă .
- Melih , du-mă acasă , cina .....tata......
Parca pământul incerca sa îmi fugă de sub picioare și o stare de leșin mă apucă .
