Încă te aştept

De ce noaptea ?

    Telefonul sună agitat, făcându-mă să mă înnec cu cafeaua pe care o savuram liniștită, privind un film. Opresc televizorul  și răspund.
       "-Mda ?", întreb plictisită.
      Pe fundal recunosc vocea agitată a lui Jack.
      "- De ce nu m-ai mai sunat în ultimele zile ?", spuse nervos.
   Am chicotit amuzată. Fusesem adoptată, în urma morții surorii mele de o mătușă din Florida. Nu mi-a fost ușor să las frigul cu care eram obișnuită din Missoula pentru căldura dogoritoare din Florida.
       "- Am fost adoptată. Sunt în Florida acum."
       Vocea lui Jack se înveseli brusc.
      "- Pe bune ? Florida ? Acolo s...."
     Se întrerupse, făcând o mică pauză și continuând supărat :
      "- Nu a fost frumos din partea ta să mă lași să te aștept. Apropo, sună-mă numai la miezul nopții."
      " - 1. Parcă spuneai că mereu ai să-mi răspunzi. Și 2 : Scuze bad boy, dar asta a fost drept pedeapsă pentru faptul că mi-ai închis în nas data trecută." îi răspund obraznic.
      "- 1. Mereu în timpul nopții am să-ți răspund. Și 2: Să înțeleg că tu nu suporți să ți se dea cu flit ? Nu te mai plânge pentru atât ! Când persoana în care aveam cea mai mare încredere a....."
     Brusc, Tiara a intrat în cameră sărind peste mine, vărsând cafeaua pe covor, iar telefonul se lovi puternic de parchet, carcasa desfăcându-i-se și bateria căzând, convorbirea fiind întreruptă. Mă ridic furioasă, începând să îmi "reasamblez" telefonul.
      - Nu poți fii și tu mai atentă ? o întreb furioasă.
     Tiara chicotește jucăușă. Este verișoara mea, practic noua mea soră. Dintotdeauna însă am fost cele mai bune prietene. Deși este mai mare ca mine cu doi ani, urmând să împlinească vara asta 22 de ani, se comportă de parcă ar avea 5. Nu ia nimic în serios, totul pentru ea este o joacă, și totuși este adorată de toată lumea.
     - De ce Shay ? Cu cine vorbeai tu ? mă întrebă dând dramatic din sprâncene.
    - Nu e treaba ta, Tia. Nu ai și tu pe cine să chinui ? Câinele ? Băiatul vecinului ? Vânzătorul de la magazinul din colț ?
    Tiara râde, mai mult forțat, însă se oprește când vede cafeaua împrăștiindu-se pe covor.
   - Hei, ce-ai zice să ne jucăm dea " Ascunderea-covorului-pătat-de-mama" ? spuse cu un zâmbet tâmp.
   - Mă bag. Dar cum ai de când să o acoperi ?
   Tiara se uită puțin confuză în jur. Își puse la un moment dat mâna peste pată.
    - Gata, spuse cu o voce de copil mic păstrându-și zâmbetul tâmp.
    - Aha. Ok, mult noroc la ținut toată ziua mâna pe covor, spun, și ies din cameră cu un zâmbet malefic. Mintea mea era însă numai la Jack. De ce numai noaptea ?