Încă te aştept

Mereu am să îţi răspund....

Mă plimbam prin parcul pustiu, cu privirea pierdută în gol. Când mă gândesc că, cândva iubeam singurătatea, acum, pentru mine era cel mai oribil coşmar. Regret totul. Regret tot ceea ce am făcut. Regret faptul că m-am ataşat atât de tare de ea. Acum am pierdut-o, iar totul, mi-a fost luat. Încrederea, iubirea, prietenia....

    Telefonul începu să sune. Era un număr necunoscut, dar, în acele momente, nu îmi păsa cine era, doream doar să nu fiu singură.....

     - Alo ? Dave ?, spuse o voce de băiat.

    -Scuze, ai greşit numărul, spun cu o voce tristă.

    - Ah, scuze.... hei, eşti bine ? continuă băiatul cu o voce îngrijorată.

   - Nu contează, spun, abţinându-mă cu greu să nu plâng.

   - Haide, în mine poţi să ai încredere.

   -Nici măcar nu te cunosc.
   - Îmi poţi zice Jack. Acum vrei să îmi spui ce ai păţit ?
   Privire mi se împăienjeni din cauza lacrimilor. Nu îmi păsa dacă era necunoscut sau cunoscut, doream doar să mă descarc.

    -A fost numai vina mea. Locuiam împreună cu sora mea, pentru că părinţii noştri au murit. Îmi spunea mereu să nu intru în pod, în nici un caz. Nu i-am încălcat cerinţa, până într-o zi, în care curiozitatea mă împinse, aşa că am intrat în pod. A aflat, şi am început să ne certăm foarte tare. Luasem un cuţit de pe masă, ca să îl pun la loc, iar ea, atunci, a început să strige la mine, cerându-mi să o ascult. Mă apucă, de braţ, iar eu, din instinct, m-am smucit, şi am simţi cum cuţitul se oprise în ceva. Îi înfipsem cuţitul în inimă.
  M-am oprit. Nu mai puteam continua.

     - Ce era în pod ? mă întreabă Jack.

     - Instrumente de tortura, spun după câteva secunde de gândire.

     - Ai anunţat poliţia ?
    - Nu. Nimeni nu ştie. E numai vina mea ! spun, plângând din ce în ce mai tare.

   - Hei, nu e vina ta. Când cineva e nervos, acţionează imprevizibil. Oricui i s-ar fi putut întâmpla. Să ştii că, pe mine mă poţi suna oricând, la orice oră, mereu am să îţi răspund, spuse Jack, înainte să închidă brusc.

     Ce vrea să spună prin "mereu am să îţi răspund" ? Să fim serioşi, nimeni nu poate vorbi la telefon în orice moment.

    Nu mai plângeam. Uitasem complet de incident. Mă gândeam numai la Jack şi la ultimele lui vorbe.

      "Mereu am să îţi răspund"....