Realitatea celor Fantastici

Prolog

             Printre buzele întredeschise mi se scurge sânge vâscos, fierbinte. Cad stropi grei pe iarba pixelată ce dispărea și reapărea, din nou și din nou, sub mine. Nu pot spune nimic, nu pot plânge, nici măcar nu clipesc. Nu pot, mi-e frică că, dacă închid ochii, nu-i mai deschid.

            Durerea insuportabilă de adineaori se preface în amorțeală. Nu simt nimic,doar briza rece a sezonului greu de precizat. Inspir adânc și expir– zgomotos și greoi. Sub cerul nocturn, acoperit de stele, nu aud nimic altceva decât un țiuit în urechi și bătăile ca de tobă a inimii mele. Iar inspir și cu un icnet de durere îmi eliberez plămânii. Cu fiecare respirație a mea, gaura din piept se mărește, apoi se micșorează, provocându-mi dureri cumplite.

            Ridic ochii înlăcrimați. Nu pot să cred, nu vreau să cred! Toți sunt în pericol, iar eu zac aproape fără suflare pe această iarbă, din ce în ce mai rece. Obosită, las pleoapele grele să cadă, acoperind imaginea cerului înstelat. Durerea îmi este ameliorată de imaginea chipului angelic al mamei. Era fericită în rochia ei preferată, albă cu flori albastre și cu părul galben în bătaia vântului. Se ținea de mână cu tata și zâmbeau larg, în timp ce tata purta pe umeri o copilă cu două codițe roșii și, așa cum le numea mama, două smaralde verzi ce luceau la soare. Era familia fericită ce am visat-o mereu.

            Eu. Mama. Tata. Și restul lumii. Nimic nu conta, doar fericirea de pe chipurile noastre. Doar dragostea ce o emana privirile părinților și învăluiau fetița. Apoi totul dispăru. Vedeam chipul mamei, trist și înlăcrimat. Stătea la spatele meu și plângea îndurerată, dar eu nu o auzeam. Nu îmi păsa. Apoi din nou totul dispare. Din bezna ce se lasă, o apuc de mână, iar ea mă sărută pe frunte. Îmi șoptește că totul va fi bine și mă cuprinde. Mirosea a siguranță, a iubire și încredere.

            Deschid ochii. Plâng, conștientă că sunt ultimele mele lacrimi vărsate, pentru mine, pentru mama și pentru toți cei pe care am promis că îi salvaz, dar nu am fost în stare.