Realitatea celor Fantastici

Capitolul 9

După o întreagă noapte de nesomn, sunetul oalelor din zori îi făcu inima fetei să se strângă boț. Ore în șir nu închise nici un ochi, reflectând asupra celor spuse de elf. Ajunse la concluzia că, dacă în această lume timpul nu se mai oprea, era nevoie de ea, în ambele lumi simultan, deși mama ei era ferm convinsă că fata nu se mai întoarce, fiind incapabilă de-a lua măsuri.

Se mai foise câteva minute în așternuturi și se sculă în picioare, bău pe nerăsuflate paharul cu apă rece de pe noptieră, împrospătându-și gândurile și se îmbrăcă în uniforma ei.

Pătrunse în tabără, asaltată de îndată de Leto și nepotul său. Lyan purta același costum de călărie ca în prima zi și, salutând-o, îi întinse și ei unul, spunându-i să se îmbrace imediat.

Oryn intrase în unul din corturile libere din împrejurimi și își puse costumul. Pantalonii gri și largi, strânși la încheieturi de elastic ofereau confort deplin. Cămașa puțin mai strâmtă pe ea și puțin transparentă îi creea disconfort din cauza expunerii. Strâmbă puțin din nas și își prinse pelerina neagră cu broșa aurită în formă de Șarpe, decorată doar cu câteva pietre prețioase, ascunzând cât de cât. Poate că se flata singură, dar nu era cazul să se lase la vedere. Îi era cald, iar pelerina nu o ajuta deloc. Oftă scurt, se încălță în bocancii puțin mai mari și părăsi cortul.

La intrarea acestuia stătea cu brațele încrucișate blondul și, văzând-o se încruntă. Se apropie de ea și se aplică la nivelul abdomenului.

- Dacă brâul nu e strâns suficient, riști să-ți pierzi și armele în zbor, dar și pantalonii, spuse el și îi strânse brâul mai tare, scoțând un icnet de la ea.

Oryn se încruntă și, luată prin surprindere de destul lui brusc, se sprijini de umerii lui, pentru a nu cădea în față.

- Puteai doar să-mi spui, o făceam singură, se răsti la el, apoi îi aruncă un zâmbet. Apropo, de ce am nevoie de costum, dacă acum facem doar teorie?

- Costumul valorează treizeci și cinci la sută din ce e nevoie să știi. Mai întâi vei studia importanța și secretele costumului, apoi vom trece la zburătoare.

Fata îl privi curioasă, apoi își mută privirea asupra costumului, fascinată de ce ar putea ascunde un costum atât de simplu. Se întreba dacă va putea memora tot ce îi va spune Lyan și dacă va putea ajunge vreodată să călărească la fel de bine ca bărbații și unele femei din tabără.

- Acum să nu pierdem timp. Dacă reușești să înveți totul până la lăsarea zorilor, vei fi pregătită să-ți cunoști amicul, continuă băiatul și ridică dintr-o sprânceană, cu subînțeles.

- Adică... voi zbura cu un... ? încercă ea să spună, plină de emoții.

Lyan îi dădu aprobator din cap și, cu un zâmbet încurajator o conduse spre un câmp mult mai mic decât cel unde e situată tabăra. De jur împrejur erau copaci înalți, iar printre ei era construit un gard din lemn, formând o arenă rotundă. Într-o parte a arenei erau câteva mese și scaune, improvizate din bușteni netezi și lăcuiți. Părea să semene cu o... clasă.

- Ce e aici? întrebă Oryn, cercetând locul fermecată.

- Ca și voi, aici copii au nevoie de educație. În zile stabilite, copii care ajung la vârstele de zece ani, sunt aduși aici și învățați meșteșuguri, cum să supraviețuiască, să citească și să lupte. Arta zborului, secretele creaturilor, colectarea Lacrimilor... totul este necesar de știut încă de la aceste vârste fragede.

Fata îl asculta cu atenție și se așeză pe un scăunel, zâmbind. I se părea pur și simplu adorabil și totuși ciudat ca niște copii așa de mici să cunoască toate astea. Se trezi din reverie când Lyan bătu din palme, atrăgându-i atenția spre o placă de metal, sprijinită de un copac.