Felul ei de a fi, fără ca măcar să se chinuie, te va face să crezi că ai făcut cea mai bună decizie. Nu este precum celelalte, pline de plastic, cu părul lor prea perfect, cu zâmbetul lor forțat și manierele fără greșeală. Poate si din cauza aceasta te-a atras. Că nu e perfectă. Este...Ea. Naturalețea ei, felul în care își roade unghiile când este nervoasă, felul în care își coboară privirea atunci când știe ca ochii tăi o cercetează de prea mult timp. Te-au atras, nu?! Și încă o face, fără ca măcar să realizeze ce efect are asupra ta.
Iar tu... Tu vei avea impresia că e prea bună pentru tine, și asta nu are legătura cu aspectul ei fizic. Își pune în cafea zahăr in plus, nesuportând gustul amar și mereu va mirosi a levănțică, pentru că ți-a povestit ție mai demult că citise undeva că mirosul de levănțică face oamenii să zâmbească. Iar ei îi place să facă lumea să zâmbească.
Poate râde prea tare la filmele de comedie vizionate împreună, dar ție nu îți pasă, nu?! Îți place să o vezi fericită. Pentru că și ea te face pe tine să te simți împlinit. Nu spun că nu aveți discuții mai aprinse, însă tu ești cel care o ajută să înțeleagă. La fel cum și ea este cea căreia îi place să lămurească lucrurile. Ești atât de diferit față de ea, și, totuși vă completați.
Până la urmă, asta vă face mai uniți și mai înțelegători. Tu îi înțelegi firea ei impulsivă și, rareori, vulcanică, iar ea temperamentul și orgoliul tău. Dar la sfârșitul serii, sunteți amândoi unul în brațele celuilalt, povestindu-vă reciproc activitățile parcurse în aceea zi.
La sfârșitul serii, nimic nu mai contează, decât tu adormind cu nasul în părul ei moale, încă mirosind a levănțică.
