Cândva, poate ne vom întâlni, poate peste câţiva ani, poate mâine, poate... purtând în atitudine aceeasi esență a barbatului din totdeauna, același chip frumos parcă de o viață știut, dar întotdeauna cu un zîmbet pe buze.
Eu parcă diferită de cum mă știai, îmbrăcată frumos in haina sufletului şi cu mai multe riduri pe față, dar întotdeauna aceeasi, o nebună, o protagonistă a emoțiilor ~ mereu, poate mai tăcută... poate!
Ne vom întîlni cu siguranță peste un timp privindu-ne, vom uita acel "ceva" pe care nici eu, dar nici tu nu l-am ințeles, amintindu-ne doar lucrurile frumoase pe care ni le-am fi putut oferi.
Ne vom întâlni, cândva, şi vom zîmbi.
Vom avea o discuţie între un zămbet emoţionant şi o sclipire în ochi, care seamănă mult cu acel limbaj al privirilor, dar cu acel "ceva" al nostru ce va rămâne în sufletele noastre.
Vom pune întrebări generale pentru a menţine animată discuția şi vom încerca să îndepărtăm gândurile care doresc să vină, prinzînd viață din gurile fiecăruia dintre noi cu dorință.
Mă vei întreba cum îmi merge, dacă mai trăiesc tot la fel, de job, mă vei întreba mereu ceea ce știi tu.
O să te întreb despre omul din interiorul tau, despre munca şi familia ta.
Vom rîde amintindu-ne unele glume din serile de vară... Vom continua să ne uitam în ochi cu o intensitate şi emoţie puțin înțeleasă și pentru o clipă, doar pentru un moment, vom avea impresia că timpul nu a trecut printre noi, că suntem la fel, dar apoi, gandindu-ne bine, ne vom da seama că vorbim doar din ce ar fi putut fi.
Ne vom întâlni, poate, peste un timp, ne vom saluta reciproc cu o îmbrățișare, tu o vei lua strada ta și eu voi continua pe a mea privind fiecare peste propriul umăr către celălalt și vom realiza că doar magia emoțiilor mai există
