❝Amra era produsul necalificat al societății, crescuse cu jignirile și criticile oamenilor din jurul său care se așternuseră pe pielea lui ca niște semne din copilărie, loviturile tatălui său încă erau vizibile pe corpul său. Purta o cagulă din mate...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Momentul acela ancorat în liniște deplină fusese câteva minute mai târziu distrus, plecaserăm spre complex, iar în fața intrării stătea Nehir buimacă și îmbrăcată într-un capod gros și lung până la genunchi.
Cizmele ei cu toc înalt călcau asfaltul cu precizie, de parcă cimentul fusese așezat după propia ei măsură de la picior. Părul îi cădea pe umeri ca o meșă, îi stătea încrețit în vârfuri.
Amra când a văzut-o a inspirat adânc spunându-și parcă în minte să-și păstreze calmul, m-a rugat să-l aștept. A mers către ea și i-a înfășcat brațul, începând s-o bruscheze.
— Ceea ce faci acum pot folosi împotriva ta la anchetă, vrea să-i spună în șoaptă, dar glasul îi scapă.
Ea avea toată fața plină de rimel și cearcănele îi se scurseseră în gură, avea o figură scheletică.
— Mi-am retras plângerea, toate acuzațiile împotriva ta s-au anulat, vocea ei o acoperă pe a lui.
Amra își miji ochii la ea neștiind ce înțeles să dea cuvintelor sale, începu să rânjească ca și cum își spunea lui însuși că avusese dreptate și de data asta.
— Și crezi că totul s-a sfârșit cu calomniile tale? o să te reclam pentru mărturie mincinoasă, aruncă o privire fugară către mine ca și cum eu eram asul lui din mânecă.
Atunci a fost momentul când Nehir m-a observat și lacrimile îi scapară pe obrajii scrijeliți.
Cuvintele parcă îi rămaseră sub limbă, nu mai știa să le pronunțe, furia îi făcuse limba să se încleșteze. Ochii ei negri mă țintuiseră și îmi umpleau mintea de cuvintele pe care nu putea să le mai vorbească.
Fără să stea pe gânduri își duse o mână după ceafa lui Amra și îl împinse în buzele ei, în tot acest timp nu își luase ochii de la mine, își împleticea limba cu a lui crezând că o să-mi poată fisura inima.
El i-a răspuns la sărut ducându-și amândouă palmele pe obrajii ei menținând controlul sărutului, limbile lor se încolăceau într-o furie nestăpânită.
Nu știu ce s-a întâmplat în mine, dar brusc am început să simt niște înțepături în piept, ca și cum mai multe capete de ace erau împinse în carnea mea. Credeam că Amra e o persoană cerebrală, dar se pare că iubirea te face să-ți pierzi capacitățile rațiunii.
Nu am continuat să mă uit, am urcat sus așteptându-l la ușă. Inima mea parcă începuse să se destrame, toată starea de dinainte se adunase în golul ce mi se formase în stomac. De ce mă simțeam așa? nu era ca și cum mă privea viața lui intimă, dispunea de liberă alegere, era problema lui dacă încă mai avea încredere în ea.
A venit după câteva minute, a răsucit cheile în broască de câteva ori după care a introdus cartela în locaș ca să pornească luminile, eu rămăsesem amorțită în propriile gânduri.
