Il mio demone Pasiuni Mortale FINALIZATA

Capitolul 6

     Dimineața îmi da deșteptarea, am dormit atât de profund încât nici nu îmi mai aduc aminte ce sa întâmplat, oboseala a pus stăpânire pe mine la un moment dat.
Îmi aduc aminte vad de ceremonia mamei, sar ca arsa din pat și deschid ușa cu repeziciune căutând cu privirea pe cineva. O servitoare apare în calea mea și o opresc nerăbdare.

   — Ce sa întâmplat aseară la ceremonie, mama este bine? Spun dintr-o suflare.

  — Da este în sala tronului cu regele și unchiul tău, spune aceasta și îmi zâmbește blând.

   — Mulțumesc! Spun și o iau la fuga în direcția tronului.

  Am atâtea emoti, chiar dacă am văzut-o atâția ani dormind, tot am emoti sa o vad pe ea în picioare și privindu-mă.
În câteva minute ajung la ușile din lemn și cavaleri când ma vad fac o plecăciune și îmi deschid ușa. Întru timid și îmi vad unchiul cum ma privește zâmbind, tata încă nu ma sesizat privea încă la mama care îl certa cu înverșunare, atât de mica dar atât de dura. Pășesc atent și când ma apropii de ei spun încet.

    — Mama? Spun mai mult sa îmi confirm ca nu vad eu greșit, sa fiu sigura ca chiar ea îl cearta pe tata.

   Aceasta își întoarce privirea înspre mine și ma privește confuza, oare nu ma iubește. De ce are privirea aceea?

   — Scumpo, te-ai trezit, sare tata de pe scaun și ma îmbrățișează strâns în brate.

   — Da. Spun timid și nu îmi iau privirea de la mama care de odată își pune mâinile la gura și începe sa plângă.

   Când o vad ma despart de tata și ma duc la ea și o strâng cu putere în brate, ea îmi răspunde la îmbrățișare și parca îmi miroase parul în timp ce îmi săruta creștetul.

  — Ești asa de mare! Spune după ce ne despărțim din îmbrățișare.

   — Am aproape 18 ani mama, azi la 1 noaptea o sa ii împlinesc. Spun și aceasta devine furioasa.

  — Luciano, cum ai îndrăznit sa ma ți atâta în coma. Spune nervoasa și mai ca sare la tata sa îl bata dacă unchiul meu nu intervenea.

  — Ana, este vina mea! Spune acesta trist.

  — Ești fratele meu, cum ai putut! Spune trista.

  — Nu am avut încotro, dacă te trezeam mai devreme mureai. Spune și mama pare ca procesează totul.

   — E mai bine decât sa nu îmi vad îngerașul deloc, spune mama și îmi mângâie obrazul lin.

   — O sa aveți timp, pana când alesul ei o va detecta. Spune unchiul meu și aceștia devin furioși mai ales tata.

  — Abia am refăcut familia, nenorocitul acela nu va pune mana nici pe un fir de par din fetita mea. Părea ca și turbat, tata este foarte posesiv cu ce este al lui.

   — Luciano, nu ști despre cine este vorba. El crede ca aleasa lui e moarta de atâtea secole, când o va simți va veni după ea. Spune trist.

  — Stai un pic, ce este un ales. Adică vorbiți sa înțeleg și eu, și de ce vine după mine.

     Gata și acest capitol...