our story from the high school //dnf//

XXI

Jurnalule, nu am mai scris de mult, știu, și iartă-mă. A trecut mult timp dar vreau să îți mai zic ceva. Acum 3 zile sora lui Clay a murit iar el era cât pe ce să se sinucidă. În mâinile mele. Și chiar a acționat. Și-a înfipt cuțitul în gât și a luat pastile. Multe pastile. Însă eu l-am sărutat în semn de rămas bun și se pare că nu murise. L-am dus la el în pat și mi-a zis că mă iubește iar că îmi mai zisese parcă și l-am sărutat iar... nu mai țin bine minte dar a fost minunat. Am avut mare grijă de el și nu ne-am dezlipit o secundă. A fost minunat, sunt împreună cu Clay... am reușit...

Și de atâtea luni tu mă ajuți... nici nu am trecut de jumate. Chiar dacă mi-a zis toate traumele prin care a trecut în ziua aia și eu i-am zis mai de mult de Schlatt, tot nu îi voi putea spune mereu tot. Spre exemplu peste 2 luni și ceva mergem iar la școală și mie mi-e frică de acum. Mai știi când m-am văzut cu Schlatt pe stradă? Ei bine, acum mă simt mai ok cu Clay, simt că sunt în siguranță. Îl iubesc îl iubesc mult dar, viața mea e încă dată naibii chiar și așa. Și pun pariu că și a lui. Însă voi face tot posibilul să îl fac fericit. Nu are cum să se prefacă, cum să îți riști viața pentru a îți hate joc de cineva? M-a sărutat de atâtea ori și văd privirea din ochii lui. Nu are cum să mintă. Îți mulțumesc, nu știu dacă fără tine aș fi ajuns aici.