Love Hunter ( DNA 2 )

Capitolul 2 : Înapoi în timp .

Melodia pentru acest capitol este : Miley Cyrus- When I look at you

Mama m-a învățat mereu că femeile sunt flori gingașe care atunci când o singură petală le e ruptă să vor ofili mai repede decât ți-ai putea imagina și că orice vom face n-o vom putea ajuta. De aceea florile trebuie îngrijite cu multă atenție și iubire, îndepărtate de umbrele ce le vor ucide.

Timpul m-a învățat că un lucru spart nu va reveni la forma inițială niciodată și oricât de mult timp ar trece, rănile vor continua să rămână vizibile atât în exterior. Atunci vine vremea când tu trebuie să maschezi acele răni, trebuie să faci în așa fel încât oamenii să nu-ți afle trecutul care te bântuie, trebuie să redevi unul din simplii oameni care se plimbă pe stradă. În ultimii patru ani am fost nevoită să creez o armură de fier pe care s-o pun de fiecare dată când mă lovesc de oameni. Mi-am scufundat timpul în muncă, doar așa reușind să uit de fiecare zgomot al trecutului, fiecare memorie, fiecare părticică din mine care pe atunci durea. Am devenit femeia rece pe care mi-o doream cândva, femeia pe care nimeni și nimic n-o s-o mai poată distruge vreodată.

Dimineața trece atât de repede încât în clipa când privesc ceasul din nou deja este după-amiază. Scot telefonul din geantă formând numărul mamei mele însă singurul lucru pe care-l aud este căsuța vocală după cel de-al patrulea ton. Iau o gură mare de aer înainte de a începe să vorbesc, probabil cu mine singură pentru că nu sunt sigură dacă ea a mai ascultă vreunul din mesajele mele.

- Mi-aș dori ca măcar să-mi poți răspunde, spun, sper că ești bine, că mănânci bine și că nu muncești prea mult. Aici totul e bine, așa că n-ai de ce să-ți faci griji, cazurile se închid unul câte unul, câștigându-le pe fiecare. Aș vrea ca într-o bună zi să vii aici pentru a vedea tot ceea ce am făcut în tot acest timp, însă știu că nu poți părăsi casa.Săptămâna a început bine, sper că va continua așa. Luna viitoare voi avea un concediu, Taemin spune că mă va lua în Coreea pentru trei săptămâni, sincer ideea mă încântă atât de tare pe cât mă și sperie, deși îmi repetă mereu că totul va fi bine. Dacă asculți acest mesaj te rog să mă suni, vreau să știu că ți-e bine... Mi-e dor de tine mami !

Închid telefonul punându-l pe masă ochii mei căzând pe poza familiei de pe biroul meu. Aici totul părea să fie groaznic pentru mine, însă cu siguranță a fost mai bine decât cum e acum. Au trecut patru ani, și n-au trecut doar pentru mine. Sunt patru ani de când tatăl meu a murit, patru ani de când mama poartă doar haine negre și nu sunt sigură dacă o face pentru moartea lui, sau pentru moartea sufletului ei. Patru ani de când am plecat din Los Angeles , încercând să îndepărtez fiecare amintire ce mă ținea legată acolo. Patru ani de când nu știu nimic de el. Acești patru ani au fost grei, și n-au fost grei doar pentru mine, însă acum sunt singura persoană care trebuie să supraviețuiască orice ar fi.

Termin programul cu trei ore mai târziu de cel obișnuit și atunci când ies din birou realizez că sunt ultima persoană rămasă aici. Totul pare pustiu acum deși în urmă cu doar câteva ore era o agitație totală. Mașina mi-e adusă în fața clădirii și fără să realizez pornesc spre singurul loc ce-mi aduce liniște atunci când lucrurile par să-și piardă normalitatea din nou. Traficul este unul infernal iar mașina mea se pierde printre sute alte. Oftet pornind muzica, playlistul lui Taemin pornind. Melodiile sunt atent alese făcându-mă să zâmbesc. Grija pe care el mi-a purtat-o în tot acest timp îmi amintește de protecția pe care Liam mi-o oferea odată.Versurile îmi acapără sentimentele în timp ce mașina se strecoară prin aglomerația New York-ului.

Sala pare părăsită de multă vreme iar clădirea este una veche. Luminile slabe sunt aprinse dându-mi de înțeles că doamna care o întreține este încă aici. Deși obișnuiesc să stau în partea luxoasă a New York-ului vizitez des acest loc. Presupun că o parte din mine încă preferă întunericul. Pășesc încrezătoare-n sala uriașă când doamna mă salută cu o mișcare scurtă a capului înainte să iasă închizând ușa după ea.