TRACII

Cavalerul trac

Aşa cum îl avertizam pe cititor la începutul acestui volum, modernii

au păstrat puţin, am putea spune chiar incredibil de puţin, din mitologiile

Antichităţii. Grecii moderni nu au păstrat practic nimic din mitologia

strămoşilor antici, nici italienii nu au păstrat nimic din mitologia romană.

Totuşi, aşa cum am punctat în câteva locuri, modernii au păstrat

câteva elemente arhaice. În mod specific, românii au păstrat nu puţine

elemente din limba strămoşilor traci ori traco-daci, iar - la nivelul

mitologiei populare şi a lexicului aferent - sunt câteva elemente evident

arhaice, chiar dacă, în unele cazuri, putem crede că avem de-a face cu

recreări medievale ale unor motive antice.

Între acele supravieţuiri remarcabile este, fără îndoială, Cavalerul

Trac, altfel numit Călăreţul Heros, Heros, iar - în alte limbi - Der

thrakische Reiter (Călăreţul trac), The Thracian Knight.

Cavalerul trac este, în esenţă, o figură mitică „postclasică", de

influenţă elenistică, apărută la tracii de sud, apoi răspândită în toată

lumea tracă. Descoperirile arheologice din Bulgaria, România, Serbia

(dar şi alte zone ale spaţiului sud-slav, cum ar fi Macedonia) şi Ungaria

stau mărturie în acest sens. Reprezentările pot fi împărţite în trei grupe:

1. Călăreţ stând ori păşind calm spre stânga; de regulă, ţine o cupă

în mâna dreaptă, iar în faţa sa se află un altar, uneori un copac şi un

şarpe. O subcategorie este reprezentată de caveler cu mâna întinsă, fără

cupă, rezemată de gâtul calului.

În unele situaţii, în faţa cavalerului apare o figură feminină; alteori,

undeva sub cal este sugerat un câine şi/sau un mistreţ.

2. Călăreţul, singur, agită suliţa ori lancea în mâna dreaptă şi în

mişcare spre dreapta. Subvariantele arată diverse scene. În unele dintre

acestea, apare un altar circular, pe care calul îşi pune piciorul din faţă,

dreptul sau stângul; sub cal apare un mistreţ sau un cerb urmărit de câini.

În câteva cazuri, lângă altar apare un copac, iar un şarpe se încolăceşte

fie pe trunchi, fie pe o creangă. Uneori apar(e) şi una-două figuri

feminine. Un tânăr argat ţine coada calului.

Cavalerul trac 41

3. Călăreţul este înfăţişat ca revenind de la vânătoare: în mâna dreaptă

ţine de picioarele dinapoi un animal vânat, spre care adulmecă un câine

şi un leu (alteori doi câini şi un leu). Un tânăr argat ţine coada calului. În

câteva cazuri, apar şi deja semnalatele fi guri feminine.

Acestea ar fi cele trei tipuri de bază. Numeroasele descoperiri, pe un

vast areal sud-est şi central european, ne arată perpetuarea unui motiv de

tip eroic şi războinic, în care eroul şi calul său, uneori alături de alte fi guri

(fi gura feminină, argatul, câinele, mistreţul), sugerează un motiv arhaic,

dar reprocesat sub infl uenţă elenistică.

Dacă privim la epitetele analizabile ale Cavalerului Trac (vezi capitolul

fi nal, lexiconul B), observăm - pe de o parte - forme precum „Marele",

„Puternicul", „Cel Tare", „Vătaful, Stăpânul", pe de altă parte un anume

cult al orzului (un grup etnic trac se numea chiar „orzarii"), precum şi un

epitet al Cavalerului Trac, „purtătorul de orz". Din analiza acestor forme

rezultă că acest Heros postclasic trebuie să fi întruchipat un erou popular,

o proiecţie miraculoasă într-o lume tracă pe cale de inexorabilă disoluţie.

Ea va mai rezista câteva secole, în insule lingvistice tot mai izolate, dar

sfârşitul era previzibil, iar profeţii traci îl vor fi ştiut.

Heros sau Cavalerul Trac era, aşadar, eroul unei lumi în amurg,

eroul unei lumi care îşi prevestea sfârşitul. Peste câteva secole, Heros sau

Cavalerul Trac se reîntruchipează în fi gura Sf. Gheorghe, sfânt important al

sud-estului european, continuatorul creştin al Marelui Heros trac.