TRACII

Lexicon al numelor sacre

Listele de mai jos, fără a fi complete, îşi propun o trecere în revistă

a principalilor termeni sacri din tracă şi din ceea ce se consideră adesea o

ramifi caţie tracă, frigiana (Asia Mică). În acest fel, cititorul are o imagine

de ansamblu relativ cuprinzătoare, deşi succintă şi cu explicaţii minimale.

Indicaţiile etimologice, atunci când sunt posibile, pot aduce lămuriri

suplimentare asupra unor termeni care, în esenţă, sunt greu analizabili.

Nu ne putem face însă prea multe iluzii: etimologia este fascinantă, ne

dezvăluie sensuri ascunse, dar are şi limitele sale, căci - adesea - o bună

analiză etimologică nu este posibilă fără a şti contextul social şi cultural al

utilizării unui termen.

Am listat, aşadar, atât formele trace propriu-zise cât şi câteva forme

frigiene. Conform unei tradiţii antice, frigienii erau - cel puţin într-o fază

mai târzie - un grup tracic stabilit în Asia Mică (vestul Turciei de azi),

iar unele elemente comune tracilor şi frigienilor ne fac într-adevăr să îi

credem o expresie răsăriteană a lumii trace. Nu am menţionat, totuşi, cele

câteva elemente ilire menţionate de antici, în ciuda faptului că, în ultimele

decenii, se conturează ideea unei înrudiri lingvistice destul de clare dintre

limba iliră şi limba tracă. Într-o asemenea perspectivă, dacă va exista un

consens al specialiştilor, putem vorbi de un vast ansamblu etno-cultural

traco-iliro-frigian, cu multe elemente comune, analizabile chiar din datele

transmise de scriitorii antici. În lista B am trecut în revistă câteva epitete

specifi ce Eroului Trac.

Ni s-a părut important să subliniem, ori de câte ori ni s-a părut probabil

ori măcar posibil, originea tracă a unor forme româneşti (elemente de

vocabular, antroponime, toponime). Acest lucru este cu atât mai important,

cu cât lucrările uzuale accesibile (cum ar fi DEX), nu specifi că NICIODATĂ

(din păcate) dacă un cuvânt românesc este cert, probabil ori măcar posibil de

origine autohtonă, traco-dacă. Desigur, nu am putut extinde aici discuţiile,

unele inevitabil polemice, dar sperăm că am reuşit conturarea unei imagini

minimale privind ampla, subtila şi profunda infl uenţă traco-dacă asupra

limbii române.

64 Mitologia şi credinţele tracilor Am reuşit astfel întocmirea unui lexicon sacru minimal, care poate

fi amplifi cat şi, fi reşte, corectat în viitor (vezi şi consideraţiile noastre din

Paliga 2006 b; tot aici este şi o listă mult mai cuprinzătoare a formelor cert

ori probabil trace păstrate în limba română).

A. Forme trace

Aba, grafi e greacă Ἄβα. O nimfă, de asemenea o regină şi un toponim.