Danger's Back 2: Urmările - JB [Fanfiction | Tradusă în română] /TERMINATĂ/

Capitolul 7: "Credeam că mă urăști?"

Intrând în casă, Justin a trântit ușa în urma lui înainte să-și arunce cheile undeva și să-și treacă mâinile prin păr. Era supărat, furios și respira puțin prea greu, părând că era pe cale să explodeze în orice moment.

Degetele pulsând, avea nevoie să-și elibereze cumva furia. Luând un pahar din apropiere, l-a aruncat prin cameră, sunetul spargerii semănând cu inima lui prăbușită.

"Whoa, ce naiba se întâmplă aici?" A exclamat Bruce cu ochii mari de îngrijorare, când se repezi în cameră, uitându-se în jur să vadă dacă mai era cineva acolo, John aproape în spate.

Justin a râs, atât de tare, că i s-au format lacrimi în ochi. Fața lui era roșie, obrajii înroșiți. Capul lui învârtindu-se cu gânduri care alergau o milă pe minut.

Toți se uitau la el îngrijorați. Știind.

Calmându-se suficient, și-a întins degetele, inspirând adânc pe nas. "Ea nu este aici dacă de asta ești îngrijorat." Își coborî mâinile la talie.

"Ce s-a întâmplat?"

"Ce credeți?" Justin a expirat brusc spre tavan, înainte de a merge spre el la o distanță de un centimetru. "Să nu mai trageți niciodată rahatul ăsta, mă înțelegeți?"

"Justin-"

"După nuntă, nu te aștepta să-i permit din nou în această casă."

"Ce s-a întâmplat?" Repetau ei la unison, știind că trebuia să se fi întâmplat ceva pentru ca el să se comporte așa.

"Mai bine ne despărțim." A încheiat el ridicând din umeri. "Nu mai avem nimic de spus." Trecând pe lângă ei, Justin a urcat scările spre dormitorul lui.

Făcând o mișcare să meargă după el, John și-a întins brațul, oprindu-l pe Bruce în loc. "Doar lasă-l." Oftând, s-a întors să-și vadă cel mai bun prieten dispărând, repetând. "Doar lasă-l."

"Hei, omule, ești bine?"

Marco a așteptat un răspuns când a bătut la ușă, dar când nu a primit unul, a intrat oricum.

"Sunt bine."

"Oh, acum vrei să-mi răspunzi." A batjocorit el jucăuș, dar când a văzut că Justin nu făcea asta la rândul său, s-a oprit. Dregându-și glasul, și-a băgat mâinile în buzunare. "Vrei să vorbim despre asta?"

"Nu."

"Încetează să fii încăpăţânat."

"Scuză-mă?"

"Sari jos de pe calul tău înalt, bine? Încercăm doar să te ajutăm, omule."

"N-am nevoie de ajutorul vostru nenorocit." A mârâit el. "A fost și ideea ta să fim împreună în mașină?"

"Nu, dar nici nu m-am opus."

Batjocorind, Justin clătină din cap. "De necrezut."

"Nu este sfârșitul lumii, la naiba. A fost Kelsey-"

"Exact! A fost Kelsey." A replicat Justin furios. "Kelsey – pe care am distrus-o, pe care am rănit-o, pe care de fiecare dată când mă uit la ea, parcă ne întoarcem de unde am început. Am greșit foarte mult și nimic din ceea ce spun sau fac nu va schimba vreodată asta sau nu o va lua înapoi. Știi cât de greu este să știi că merge mai departe și că e fericită fără mine? Știi cât de greu este să nu o poți atinge din nou? Fiind în acea mașină mi-a adus atât de multe amintiri. A fost prea mult, prea repede și, în loc să-mi țin gura, am fost egoist cu ea. Am profitat de situație și aproape am sărutat-o, iar acum ea mă urăște - mai mult decât înainte."