𝓨𝓸𝓾 𝓬𝓱𝓪𝓷𝓰𝓮𝓭 𝓶𝓮 ༻ⓣⓐⓔⓚⓞⓞⓚ༺

𝟙𝟜.𝕀𝕟𝕔𝕣𝕖𝕕𝕖𝕣𝕖 𝕣𝕖𝕔𝕒ș𝕥𝕚𝕘𝕒𝕥ă

DUPĂ ORE:
TAEHYUNG'S POV:
  Rămăsesem din nou la detenție cu prietenii mei . Mai aveam doar câteva zile,iar pedeapsa noastră urma să se sfârșească. Mă simțeam vinovat că i-am imiplicat în asta și pe amicii mei. Din vina mea își petrecuseră ore bune din ultimele două săptămâni jumate, făcând curățenie în școală.
Acum eram și extrem de deprimat după ce băiatul pe care începusem să îl plac într-un mod exagerat în ultima perioadă, mă refuzase.  Faptele mele din trecut aduseseră numai consecințe negative și atât de mult regretam!
  Eram în cancelaria profesorilor împreună cu Jin și spălam geamurile pe  interior ,în timp ce Jake și Suga aveau treabă la parter,în laboratorul de biologie. Prietenilor mei încă nu le-am spus că acum îl plăceam serios pe Jungkook. Și poate nici nu aveam să o fac .Cel mai probabil mi-ar fi ținut morală, reproșându-mi că  nu îl merit în urma comportamentului pe care l-am avut față de el și nu numai . Totuși dar fi făcut-o, nu aș fi avut cum să neg. Era adevărul,însă era tetibil de trist și dureros.

JUNGKOOK'S POV:
  Era încheierea unei alte zile de școală și ies  de la ore împreună cu colegii mei . Vreau să îmi iau telefonul ca să îi sun pe Elya și Sebastian pentru a merge împreună către casă ca de obicei, dar constat că celularul nu era în buzunarul gecii. Îl caut și în buzunarele de la blugi și ghiozdan, dar nu dau de el sub nicio formă. Era evident . Îl lăsasem în clasă.
"JK, ce ai pierdut?"Mă întreabă Hobi băgând de seamă căutarea mea disperată.
"Cred că mi-am lăsat telefonul în clasă",îmi anunț eu prietenii.
"Du-te și caută-l!"Mă sfătiuește Namjoon.
"Nu frate,îl lăsam aici,ce-ai!"Zic cu ironie, acesta zâmbind.
"Jungkook,eu nu mai pot rămâne . O să întârzii la meditații", mă înștiințează Jimin .
"Dar nu trebuie să mă așteptați. Puteți pleca. Oricum urma să o luăm pe străzi diferite după" ,le zic eu și plec înapoi către clasă pentru a recupera obiectul uitat. Toată lumea ieșea din școală ,numai eu mă întorceam.
"Ești sigur că nu vrei să stăm după tine?"Mă întreabă Hoseok.
"Nu,nu. Duceți-vă!" Îi liniștesc ,apoi ne luăm la revedere , aceștia făcându-se nevăzuți în spatele porții  de la ieșire.
  Ajung înapoi în clasă și îmi găsesc mobilul în pupitrul bancii,expirând ușurat când văd că e încă acolo.
"Ia te uită! Ce surpiză plăcută!" Aud  o voce în spatele meu și tresar de îndată.
Era Jake,prietenul lui Taehyung, care rămăsese încă în școală din cauză că el și tovarășii lui mai aveau aproximativ încă o săptămână de detenție.Văd că tipul se apropie tot mai mult de mine, eu făcând câțiva pași în spate,până ce mă lipesc cu spatele de un perete.
"C-ce dorești?"Întreb eu puțin speriat.
"Să îți ofer ce dorești tu,puișor"
"Huh,ce vrei să spui? Și cum mi-ai zis?"
Nu îmi răspunde ,iar în următorul moment tipul iși lipește corpul de al meu și mă prinde la colț, eu privindu-l tot cu mai multă teamă.
Își duce degetele înspre cămașa mea și îmi desface doi nasturi,trecându-și palma la mine pe piept.
"Ce dracu faci?" Mă răstesc la el și îl văd cum afișează un rânjet pervers și-și  îndreaptă buzele la mine spre gât. Încerc să scap , dar nu prea am cum . Eram laînghesuială, iar brațele sale erau trecute de o parte și de alta a capului meu.
"Shhh,baby, știu că îți place! Hai să facem situația asta mai interesantă de atât!" Zice , iar apoi îi simt gura la baza gâtului meu. Începe să îmi muște pielea  în timp ce țip după ajutor , cu toate că știam că nu mai era nimeni în școală ,cu excepia lui Taehyung și a prietenilor săi ,din partea cărora nu aveam ce ajutor să aștept.Băiatul continuă să îmi sugă și muște gâtul , mai apoi rupându-mi cămașa. În momentul ăla am început să regret enorm faptul că le-am spus lui Joon și Hoseok să nu mă aștepte. Dacă ar fi fost cu mine,nu s-ar fi ajuns aici.
"Jake,oprește-te! Te rog!" Mă milogesc eu de băiat,dar în zadar,acesta începând să imi  sarute corpul tot mai agresiv.
Deodată aud ușa deschizându-se din nou și îl văd pe V cum își face intrarea.
"Mai rău de atât nu se poate!" Gândesc, lăsându-mi lacrimile să mi se scurgă pe obraji.
"Ce dracu faci, neghiobule!?"Se răstește Taehyung la prietenul său și îl prinde de bluză, îndepărtându-l de mine .
"Salut amice! Ai venit să te alături distracției?" Îl întreabă tipul ce fusese la un pas de a mă viola.
"Scuze,nu îl împart!" Îi răspunde acesta nervos și îi dă un pumn ,Jake făcând contact cu podeaua.
Îl privesc speriat ,dar și șocat pe Tae , așteptându-mă ca acum să se năpustească el asupra mea,însă nu o făcuse .
"Ești bine?" Mă întreabă dânsul.
Eu eram prea traumatizat ca să îi dau vreun răspuns și tot ce fac e să îmi strâng cămașa ruptă de Jake cât mai mult în jurul abdomenului meu dezgolit.
Tae își îndreptă două degete spre gâtul meu, iar eu încerc să să mă dau la oparte ,însă sunt oprit de vocea sa ce mă îndeamnă să mă liniștesc .
"Doar mă uit!"Promite și îmi privește mai îndeaproape semnele , văzându-i expresia feței cum îi devenea din ce în ce mai furioasă cu cât se uita mai mult la gâtul meu.Își mută privirea pe abdomenul meu neacoperit, eu roșind ușor în obraji, trecându-mi brațele peste.
În secunda următoare își dă hanoracul jos ,rămânând doar în tricou.
"Poftim! Ia-l pe tine. Nu poți ieși așa afară!"
Ezit câteva momente,dar mai apoi îmi îndrept mâinile tremurânde spre piesa vestimentară pe care mi-o oferă, punând-o apoi pe mine .
Ies cu Taehyung din clasă,Jake încă privind nălucit toată acțiunea.
"Și să nu te mai prind că te atingi vreodată de el,ai înțeles?"I se adresează salvatorul meu băiatului de pe podea ce tomai încasase o lovitură grozavă.
Acesta mișcă confuz și speriat din cap ,chinuindu-se cu greu să se ridice de jos.
"De ce ai rămas în școală după plecarea tuturor?" Mă întreabă Tae pe hol.
"Mi-am uitat telefonul în clasă și m-am întors să îl iau",îl lămuresc eu.
Băiatul mă conduce până la ieșirea din școală ,după care mă anunță că trebuie să se întoarcă la detenție.
"Pot să rămân să te ajut dacă vrei!" Îi spun eu simțind o urmă de vinovăție. Eu îl pârâsem directorului.
"Nu! Nu ai de ce să mă ajuți! E vina mea! M-am purtat ca un tâmplit! Acum du-te acasă. Ai tăi probabil își fac griji că întârzii!"
"Am aproape 18 ani ,nu mai sunt minion!" Îi amintesc.
"18? Îți dădeam maxim 13!" Mă ia el peste picior.
"Kim Taehyung,nu începe din nou!"
Îl văd cum zâmbește amuzat de reacția mea, eu amintindu-mi de prima zi din anul școlar în care din nou îmi spusese că arăt de maxim 13 ani.
"Hai gata,bosumflatule!Du-te acasă!"Mă îndeamnă ,iar mai apoi îmi plasează un mic sărut pe obrazul stâng ,pe care îl șterge mai apoi cu degetul mare.
"O să ți-l aduc mâine", spun și îi indic hanoracul de pe mine.
"Nu trebuie să mi-l aduci . Păstrează-l!"
"Ești sigur?"
"Da, sunt sigur!"Insistă,iar apoi se întoarce cu spatele ,pregătindu-se să se întoarcă din nou la treabă.
"Tae!" Strig eu în urma sa.
Acesta își întoarce capul peste umăr și mă privește așteptându-mi următoarea replică.
"Îți mulțumesc!"
Băiatul doar își scoate la iveală zâmbetul pătrățos fără să spună vreo vorbă și mai apoi îmi trimite un sărut în aer,eu râzând la gestul făcut de el.