𝓨𝓸𝓾 𝓬𝓱𝓪𝓷𝓰𝓮𝓭 𝓶𝓮 ༻ⓣⓐⓔⓚⓞⓞⓚ༺

[ᴠᴏʟᴜᴍᴜʟ 𝐼𝐼] 1. ᴘʀᴏʙʟᴇᴍᴇ ғɪɴᴀɴᴄɪᴀʀᴇ

DUPĂ UN AN:
JUNGKOOK'S POV:

"Tae Bear!"
  "Da, iepuraș!" Se răspunde băiatul venind în grabă în bucătărie.
"Solicit puțin ajutor aici!" Îi dezvălui motivul pentru care îl chemasem, eu chinuindu-mă să desfac un borcan cu bulion.
"Lasă-mă pe mine,pui",zice și îmi ia obiectul dintre mâini,înlăturând apoi capacul acestuia cu ușurință.
"Floare la ureche!" Exclamă victorios.
"Pentru tine ... . Mersi!" Îi mulțumesc apoi și  să merg să torn conținutul în oală,dar băiatul îmi taie calea.
"Tae, lasă joaca acum! Am treabă!" Îl cert și încerc să  îl ocolesc.
"Hm...dar eu nu ți-am deschis borcanul ăla pe gratis", mă informează ,eu știind ce aștepta în schimb. Zâmbesc la insistările sale ,apoi mă ridic pe vârfuri și îi sărut buzele moi și rozalii pe care i le adoram într-o măsură ce nu putea fi explicată prin vorbe.
"Așa mai merge", afirmă mulțumit după ce ne separăm gurile,apoi îmi dă o palmă jucăușă peste fund.
Deși trecuse deja un an de când eram împreună,eu și Tae eram la fel de apropiați unul de celălalt exact ca și la început. Ba chiar  parcă ne îndrăgosteam tot mai mult cu fiecare  zi încheiată. Chiar și atunci când făceam dragoste,se simțea la fel de excitant și plăcut ca și la prima partidă. Adoram să facem orice nebunie împreună și să petrecem  cât mai multă vreme unul cu celălalt,deși timpul nu era tocmai de partea noastră. Exceptând această problemă,eram un exemplu de cuplu ideal ,consideram eu. Trăiam o viață de vis alături de el.
  Locuiam împreună iubitul meu într-un mic apartament din Seul.Acum eu eram deja major și urmam  o facultate de arte. A trebuit să plec de la părinții mei de acasă pentru a fi mai aproape de unitatea de învățământ la car merg.Cât despre Taehyung, când a aflat că aveam să plec din oraș ,nu a fost de acord să mă lase să locuiesc de unul singur, așa că a insistat să vină cu mine.Începusem facultatea în urmă cu două luni,timp în care iubitul meu fusese în permanență în căutarea unui loc de muncă. S-a angajat timp de o lună la un magazin de haine,dar cum treaba nu mersese prea bine,venitul  fiind insuficien,a renunțat la scurt timp și a început iar căutările.Ce-i drept mi-ar fi prins și mie bine un job part time  cu care să îmi plătesc facultatea. Nemaifiind minor , puteam deja să obțin o slujbă. Mă simțeam prost să mă tot întrețină părinții. Aveau și ei o vârstă suficient de înaintată și știam mai mult ca sigur că abia se descurcau  cu bugetul pe care îl dețineau, daramite să îmi trimită și mie bani. Cu toate astea, știu că Tae nu era tocmai de acord cu mine. El mereu îmi zicea să nu mă suprasolicit și cu un job,căci destule aveam pe cap doar din cauza facultății. Cumva avea și el dreptatea sa ,dar tot nu mă putea face să mă răzgândesc în privința asta. Hotărâsem să mă angajez în viitorul apropiat și cu asta basta. Poate pare stupid ,dar noi chiar am avut certuri pe discuții de genul. Discuții pe care nu le-am  dus niciodată la final, căci eu  cedam  de fiecare dată. Și nu pentru că era el cel care avea dreptate,ci pentru că sunt genul care încearcă să evite cât mai mult controversele într-o relație.

FLASHBACK:
TAEHYUNG'S POV:

"Nu, Jungkook! Nu te angajezi încă! Știu că te gândești și la ai tăi și ca te simți prost să trăiești pe banii lor,dar mai așteaptă puțin . Când o să termini facultatea,o să fie momentul potrivit să o faci."
"Dar ,Tae...!"
"Niciun dar! Ești 6 ore plecat la facultate, apoi mai petreci alte ore în șir făcând teme de acasă,iar tu îmi spui mie că mai vrei și un job?"
"O să găsesc ceva mai simplu, după masa."
"Și eu când mai petrec timp cu iepurașul meu pufos?"
"Tae, putem sta seara cât vrei împreună".
"După atâtea activități obositoare, numai de stat noaptea nu o să mai ai tu chef. În plus ai nevoie și de odihnă,Jungkook! EU îmi găsesc de lucru. TU,nu!" Îi spun pe un ton cât se poate de clar. Nu îmi plăcea când se forța atât cu treaba. El în general își găsea multe alte ocupații prin casă și se străduia din greu și când nu avea un job. Nu aveam de gând să îl las să se suprasolicite.
"Bine, Tae...Deocamdată o lăsăm așa,dar tot o să fac cum spun eu!"
"Rămâne de văzut".
Munca excesivă era la ordinea zilei la el. Încercam să îl ajut și cu temele cât mai mult posibil, deși uneori situația mă depășea,căci nu era tocmai domeniul meu. Ca să nu mai vorbesc de lucrările ce le avea de făcut la desen, unde băiatul se descurca fantastic,dar nu și eu. Deși îmi plăcea arta, nu eram la fel de talentat ca și Kook. El lucra ore în șir la tablouri, dar rezultatul final  te dădea mereu pe spate.Poate că capodoperele își meritau efortul, dar nu și oboseala cauzată micuțului.
"Când o să îmi găsesc eu de muncă,o să vezi ,o să ne putem descurca mai bine", îi promit și îmi lipesc buzele de fruntea lui,apoi îl iau în brațe și mă așez cu el în fotoliul pufos din living, unde adoram să îmi petrec timpul cu brunetul în fiecare seară înainte să ne pregătim de culcare.
"Dar,iubitule! E același lucru ca și cu ai mei. Nu vreau să vă cheltui vouă salarile! Am nevoie de proprii bani!"
"Dragule,banii mei sunt banii noștrii. În fond, tu ai destule pe cap momentan. Nu te mai poți osteni și cu asta. Te rog frumos să înțelegi acest aspect".
Băiatul nu îmi dă niciun răspuns, ci doar se foiește supărat la mine în brațe, evitând să își îndrepte ochișorii spre mine. Acest lucru îmi dădea de știut că nu îi convenea decizia mea,dar nu îmi păsa. Avea să facă cum îi spun pentru că așa era cel mai bine pentru el și sănătate lui morală. Poate că eram puțin prea protectiv ; căci deja nu mai era un copil de acum și deși erau unele responsabilități care în mod normal ar fi trebuit asumate,  pentru mine el era încă micuțul meu Kookie pe care adoram să îl răsfăț și pe care nu îmi pria să îl văd cum se extenuează cu  tot felul de activități de importanță minoră.

END FLASHBACK