Mafia

41

Telefonul imi suna din nou si vad un numar necunoscut. Raspund si ma indrept spre casa incercand sa ma strecor cat de incet pot ca sa nu ma intalnesc cu Klaus. Ma simt atat de jenata si atat de nervoasa in privinta a cum ma trateaza si nu stiu daca o sa imi mai recapat stima de sine dupa cate am facut cu Klaus.
-Alo?
-Buna ziua, dra McAllister. In primul rand vreau sa va adresez condoleantele mele. Stiu cat de greu trebuie sa iti fie sa nu ai parintii alaturi de tine. In al doilea rand, as vrea sa vi la firma. Trebuie sa te prezint catorva persoane.
Recunosc vocea ca fiind al sefului meu si oftez infranta.
-Multumesc mult, dle. O sa fac tot posibilul sa reusesc sa ajung la firma. Spun si Klaus apare in  cadrul usii de la dormitorul lui Shaun.
Inchei apelul si imi trag ghetele in picioare. Imi iau toate lucrurile pe care mi le-am adus si le indes in geanta. Dupa ce imi trag paltonul pe mine, fara sa ii acord atentie lui Klaus, ma intorc spre el.
-Pleci? Ma indreapta avand mainile incrucisate la piept.
-Plec. Nu cred ca locul meu este aici. Spun si imi iau geanta.
Vreau sa trec pe langa el, insa ma opreste punandu-se in fata mea.
-Ce vrea sa insemne asta?
-Inseamna ca plec. Imi pare rau ca am presupus ca avem ceva.
-Te duc eu. Imi spune si imi ia geanta.
Alerg dupa el pe scari si reusesc sa il prind din urma doar la masina.
-Nu pot sa accept asta. Ce mi-as dori ar fi sa te enervezi si sa ma arunci din masina. Nu, multumesc. Ma descurc.
Tranteste portiera masinii cand imi pune geanta inauntru, apoi se apropie de mine atat de nervos incat simt ca ma lasa genunchii.
-Nu accept un refuz. Inceteaza sa mai fi incapatanata. Striga la mine, dar eu trec pe langa el si urc in masina.
Il aud bombanind ceva inainte sa urce in masina apoi porneste. Imi intorc capul spre geam si decid sa nu imi fierb creierii cu el. Nu am suficienta forta ca sa pornesc un razboi cu el.
-Vorbeste cu mine. Spune pe un ton autoritar si eu imi dau ochii peste cap.
-Nu o sa vorbesc cu tine pentru ca esti furios dintr-un motiv necunoscut.
-Motiv necunoscut? Spune si loveste volanul. Ce o sa ii spui lui Shaun? Ca te desparti de el pentru ca l-ai inselat? Nu l-ai inselat. Ai vrut diar sa vezi o alta perspectiva. Nu vad de ce ar trebui sa afle.
-Trebuie sa afle pentru ca nu pot trai eu stiind ca il iubesc si totusi...am facut ce am facut.
Uita-te cum i-am dat apa la moara si m-am angajat intr-o cearta cu el. De ce fac asta? Nu merita sa imi mananc timpul cu el.
-Sunt si alte modalitati...
-Ah...Sigur. Prieteni cu beneficii. Nu pot fi asta. Am un respect de sine, Klaus. Tip la el si na priveste cu coada ochiului.
-Nu prea ai avut cand te sarutai cu mine.
-Nu cred ca ai spus asta. Spun cand masina se opreste.
Imi iau geanta de pe bancheta din spate si cobor din masina fara sa ii mai adresez ceva. Lacrimile imi incetoseaza ochii asa ca ma grabesc sa deschid cat mai repede usa inainte ca el sa vina dupa mine.
Intru in casa simtindu-ma foarte slaba si merg la mine in camera. Nu dureaza mult pana cand ajunge si Klaus in camera mea si ma intorc spre el.
-Ce e? Ai uitat sa imi mai adresezi ceva rautacios?
-Nu am vrut sa sune asa. Voiam doar sa stiu ca...Nu stiu ce avem noi si te-am fortat sa te las sa iti intru sub piele.
-Ei bine...Tot nu sunt de acord cu priteni cu beneficii. Spun si imi musc buza pentru a-mi opri lacrimile sa curga.
Acesta vine spre mine si isi aseaza degetul mare pe buza mea scapand-o din nou din stramsoarea dintilor mei.
-Nu vrei sa iei in calcul deloc chestia asta? Imi spune cu voce blanda.
Il privesc in ochi si felul in care ma priveste ma face sa am dubii. Chiar nu as vrea fiu prietena cu beneficii pentru cineva...Sau vreau? Daca este vorba despre el...as vrea sa fiu?
-Klaus...
-Gandeste-te doar la ce simti cand te sarut. Imi spune in timp ce degetele sale imi mangaie gatul. Gandeste-te cat de bine te-as putea face sa te simti doar daca mi-ai cere. Stiu ce vrei. Stiu ce iti doresti. Trebuie doar sa imi spui.
Nu am habar despre ce vorbim in momentul asta...Modul in care isi misca buzele cand vorbeste si cum degetele sale imi mangaie gatul...Imi ia si ultima farama de inteligenta. Scap un oftat si acesta imi zambeste cu subinteles.
-Gandeste-te, Klaus. Nu pot fi cu amandoi. Spun in cele din urma si ma aplaud mintal ca am reusit sa ma tin tare.
Acesta se da inapoi si dupa cateva clipe in care ma priveste fara a exprima ceva, pleaca. Aud usa de la intrare trantindu-se si abia atunci dau drumul la aerul din plamani.
Ma dezbrac cu gandul la Klaus si mi-e ciuda pe mine. Simt o nevoie intensa de a face cu el lucruri de care nici macar nu stiu, dar nu pot. Trebuie sa renunt la el. Nu e de mine. Tot ce pot face este sa vorbesc ch Shaun si sa ma rog ca ma va ierta pentru tot ce i-am facut.
Dupa ce termin dusul, imbrac o rochita neagra, simpla, insa curelusa de pe talie ii da un aer elegant. Imi intind parul minunandu-ma de cat de bine imi sta, apoi ma machiez usor si imi asez o pereche de cercei in urechi. Imi iau pantofii in picioare si imi pregatesc in plic telefonul, banii si cheile apoi plec.
Iau primul taxi pe care il vad si dupa ce ii spun adresa soferului, raspund la telefon care suna neincetat. Un zambet imi apare pe fata cand vad numele lui Shaun pe ecran.
Tot restul drumului am vorbit cu Shaun explicandu-i ce am facut in zilele in care nu am vorbit, evitand numele lui Klaus. Vreau sa ii spun insa nu cred ca este momentul potrivit inca.
Cobor din masina si Shaun incheie apelul dar nu inainte sa imi spuna pentru a nu stiu cata oara ca ii e dor de mine. Cand intru la editura observ baloane peste tot si receptionera imi face semn sa merg in biroul sefului. Nu ma simt in stare sa petrec. Nu am dispozitia necesara pentru o petrecere. Sunt inca goala pe dinauntru.
Bat la usa biroului de sticla apoi intru punandu-mi un zambet fals pe fata.
-Ai ajuns. Cat ma bucur. Spune barbatul catre mine si nu il recunosc.
Cand am venit si am predat lucrarea a fost cel mai rau barbat pe care l-am cunoscut.
-Voiati sa imi adresati ceva? Spun nefiind sigura ce ar trebui sa ii spun.
-Vino. Spune si iese din birou.
Il urmez indeaproape pana intr-o sala de sedinte. Cand intru toata lumea aplauda de parca as fi cea mai faimoasa vedeta si nu stiu cum sa reactionez.
-Ce e asta? Spun si in sala se face liniste.
-Felicitari pentru prima ta carte. O sa fie pe piata cu o zi inainte de Craciun. Abia astept urmatoarea lucrare. Spune seful si eu oftez.
-Multumesc pentru tot. Va rog sa petreceti fara mine. Nu sunt inca in dispozitia de a petrece. Imi pare rau. Spun si ies din sala.
Nu mai salut pe nimeni pentru ca lacrimile care imi cad pe fata ma impiedica sa mai fiu educata si nu ma opresc pana in statia de autobus. Puteam petrece alaturi de familia mea. Dar nu mai am una, iar Ray...Nici el nu mai este cu mine. Urc in autobus si ignor apelul de la numarul necunocut care ma suna fara incetare. Cateva femei ma privesc cu mila vazand ca plang insa nu le bag in seama. Vreau sa fiu lasata in pace sa sufar.
Cobor in cea mai apropiata statie de casa mea si merg pe jos incercand sa ma adun. Trebuie sa  fiu puternica. Trebuie sa las trecutul in urma si sa ii gasesc pe cei care mi-au facut asta.
Dupa ce deschid usa de la intrare, merg direct in camera mea aruncandu-mi hainele de pe mine pe podea, apoi imi trag un maiou lung pe mine si ma bag in pat cu laptopul in brate. Incepe sa se incalzeasca in casa, iar eu ma pun sa scriu urmatoarea mea lucrare pe care o voi publica. O sa scriu despre viata mea de pana acum.