Mafia

46

Odata ce am iesit din camaruta respectiva, lasandu-l pe Klaus in urma, in mintea mea se creau diverse scenarii despre ce as putea spune de fata cu restul cand voi fi intrebata unde am fost, ce am facut sau daca mi-au placut decoratiunile de Craciun. In fata mea apare Beau si are un zambet ciudat pe fata in timp ce imi face semn spre camera ei. Oricat as fi de rusinata de faptul ca stie de mine si Klaus, decid sa merg cu ea. Poate reusesc sa ma explic.
-Beau, vreau sa iti spun ca eu si Klaus...Ei bine...Imi...
-Taci. Nu spune nimic. Ma intrerupe aceasta si imi face semn sa ma asez langa ea pe marginea patului.
Ma asez langa ea si incep sa ma joc cu degetele privind in jos. Ce as putea spune? Este suparata pe mine.
-Beau, eu chiar...
-E ok. Te inteleg perfect. Shaun nu este genul de barbat care sa fie mereu langa tine cand ai nevoie de el. El nu se lasa distras de nimeni si de nimic...De aceea nu a fost prins niciodata. In schimb, Klaus...El ar muri pentru cineva la care tine. El isi pune sufletul pe tava fara a se gandi ca cineva l-ar putea rani. Doar...ai grija de ek. Nu il rani. El este cel care sufera cel mai mult doar pentru ca isi permite sa fie sincer si devotat. Imi spune si nu stiu daca ar trebui sa rasuflu usurata sau sa ma consider mai vinovata decat sunt deja.
-Promit. Spun simplu, iar ea isi lasa privirea in pamant. S-a intamplat ceva?
-Klaus mi-a spus ca te ajuta sa gasesti vinovatii pentru moartea parintilor tai...Am aflat ceva, dar nu prea multe.
-Ce ai aflat?
Trage adanc aer in piept si isi face curaj sa ma priveasca.
-Am aflat ca se ocupa FBI de caz si ca l-a incadrat la ceva ce are legatura cu crima organizata.
-Stai...Adica cineva a vrut neaparat sa imi pierd parintii?
-Nu stiu asta, insa din cate am aflat, bomba a fost pusa in casa prietenului tau. Cineva voia ca el sa nu mai existe.
-Poftim? Cine i-ar face asta lui Ray? Este cea mai buna persoana pe care o cunosc. Mereu isi vede de treaba lui si nu intra in altercatii cu altii.
-Nu stiu motivul. Inca se investigheaza asta. Sonya...
-Ce?
-Parintii tai nu trebuiau sa moara. Au fost doar la locul nepotrivit in momentul nepotrivit. Asta inseamna ca acei ticalosi au facut o greseala care ii va costa.
Simt cum toata camera se darama pe mine. Parintii mei au fost ucisi fara un motiv, iar nemernicii aceia inca sunt in libertate.
Cateva voci se aud la parter semn ca a ajuns Shaun si coborin graba la el in ideea ca ma va face sa imi iau gandul de la toate pana nu innebunesc.
Ce gasesc jos este picatura care a umplu paharul facandu-ma sa ma pierd cu totul.
-Ai baut? Spun catre Shaun care abia se tine pe picioare.
-Ah...iubita mea. Trebuia sa beau ca sa uit de toate. Imi spune abia accentuand cuvintele.
Nu pot sa il privesc. Tot ce imi doresc acum este sa il strang de gat...daca as putea. Il vad cu coada ochiului pe Klaus care are pumnii stransi gata sa il ia la bataie pe Shaun, iar eu imi mut privirea spre Beau care ma priveste cu parere de rau.
-Fie...Atunci eu plec. Spun si oftez.
-De ce pleci? Spune Shaun si imi musc interiorul obrazului pentru a ramane calma.
-M-ai invitat la film, dar esti beat si asta nu se va intampla. De ce sa raman? Spun si merg pe scari spre camera lui.
Incep sa cotrobaiesc printre lucrurile sale in cautarea cheilor mele, insa ce gasesc ma face sa simt spaima pana in maduva oaselor. Nu sunt doar cheile mele ci si celalalt set de chei pe care il aveau parintii mei. Clipesc de mai multe ori ca sa fiu sigura ca nu e doar rodul imaginatiei mele insa cele doua seturi de chei sunt tot in fata mea. La naiba...Trebuie sa plec repede. Nu stiu ce naiba sunt toate astea dar nu ma simt in regula. Imi iau setul meu de chei si cobor la parter. Marlo incerca sa il faca pe Shaun sa isi revina, in timp ce Quin statea pe fotoliu dandu-si ochii peste cap. Ciudat ca nu este inca lipita de el. Privesc in jur insa nici urma de Klaus si Beau. Voiam sa ii salut macar pe ei inainte sa plec.
-Ai grija de el. Spun catre Quin, iar aceasta ma priveste debusolata.
Cred ca nu se astepta sa auda de la mine aceste cuvinte, insa in momentul asta nu imi pasa de nimic. Mi-e frica dintr-un anume motiv si simt ca trebuie sa plec. De fapt...sa fug.
Imi iau paltonul de pe cuier si parasesc casa urcandu-ma in masina facuta cadou de Shaun. O sa ii inapoiez cadoul cand o sa-si revina si o sa port o discutie serioasa cu el. Pornesc motorul si ma indrept spre casa.