Într-un val de Nimic

62 8 0
                                    

Ploaia își varsă regretele peste cuvinte

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.

Ploaia își varsă regretele peste cuvinte.
Doi ochi obosiți de tăcere urmărind-o pierduți,
Prinși de temeri absurde și de gânduri prea multe,
Sufocați într-o cameră cu pereți albi și muți.

Acum respiră șters, iar ușa se închide abrupt.
Corpul neînsuflețit, în tot și în nimic, rătăcind.
Mintea îi arată frunze căzând neîntrerupt,
În lumea pictată vibrant de un stângaci orb.

Pare că sufletul e vinovat, înghețând în rouă,
Înnebunind de la prea mult și trăind din prea puțin.
Vrând asfixiant de mult să nu mai existe mâine,
Dar, după el, tânjind amar la ore târzii din vid.

Vrând asfixiant de mult să nu mai existe mâine,Dar, după el, tânjind amar la ore târzii din vid

Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Habromania Where stories live. Discover now