Habromania - Iluzia fericirii
Un volum de poezii în care încerc să portretizez cât mai bine sentimente umane, de la dragoste, la ură, la uitare, la depresie sau anxietate. Nu încerc să par cea ce nu sunt, așa că acest volum este doar o fărâm...
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Scarm cu mâinile pline de răni, Cu unghiile rupte din carne, În nisipul cu scoici și sticlă și cioburi, Iar umerii mi se cojesc de la soare.
Și sap și simt cu nisipul mă îngroapă, Dar nu pot să dau de pic de apă, De pic de pământ, de viață, de rece De speranță, de dulce, de tristețe.
Mă uit în sus și totul pare mult mai clar. Soarle, ce mă omoară, nu mă orbește, Mă pune să caut din ce în ce mai mult, Joacă teatru cu luminile sale absente.
Și vreau să renunț, poate o și fac. Și mă ridic și îmi înfig unghiile în nisip. Poate nu e timpul să caut în van; Poate nu au fost creat ce e dorit.
Mă întorc și privesc în largul dezolant, În deșertul ce e doar o linie de orizont, Prea liniștit, prea primitor, un intruns, Dar care e persoana familiara tuturor.
Groapa, din spatele meu, s-a acoperit deja. Mâine, probabil, o să o iau iar de la capăt. Să dezgrop cadravreme nenăscut În nopțile cu soare negru.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
