Habromania - Iluzia fericirii
Un volum de poezii în care încerc să portretizez cât mai bine sentimente umane, de la dragoste, la ură, la uitare, la depresie sau anxietate. Nu încerc să par cea ce nu sunt, așa că acest volum este doar o fărâm...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Era un vis de mai sau iunie, nimic deosebit. Ochii tăi se uitau printre crengile de liliac. Părea că ritmul inimi tale îmi vorbea șoptit Despre viitorul coșmar paradiziac.
Și am crezut că ce vom avea va fi iubire...
Am vrut să te văd pictat în nectar de flori, Aidoma vieții conștiente, să te pot atinge. Să îți respir iubirea, să simt cum mă omori, Să fiu speriată de dorința ce se prelinge.
Și am crezut că ce vom simți va fi iubire...
Chipul tău de fildeș mă țintuiește în adorație Mă înecă în polen și lacrimi de trandafir, Visând cum îmi vei fi cea mai mare creație, Trăind fascinată în propriul meu delir.
Și am crezut că ce avem este iubire...
Mâinile se întind spre părul tău de tăciune, Palmele de urmele tale negre încă rănite. M-am îmbăiat în parfumul tău de iasomie Și m-am trezit din gândurile nerostite.
Și am crezut că ce simțim este iubire...
Totul părea doar un tablou pictat în pasiune, Mințindu-mă în marea de crini fără vlagă. Nu mi-am imaginat atunci că totul va apune Și că doar scrumul și cenușa ne mai leagă.
Acuma știu că ce-am avut n-a fost iubire...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Poezie pentru evenimentul de pe astrowatt Pierian vivre, ediția a treia, a doua săptămână
