Esti frumoasa! // Wattpad-istul

~Capitolul 11~

~Umilită, m-am simțit călcată în picioare! Umilită până în măduva oaselor și înapoi! Cretinul. Poate că nu era așa mare problema, dacă nu mă avântam asupra telefonul ca disperata. Sunt naivă și așa ușor de fraierit...~

-Giulia, vezi că azi vine frate-miu pe la noi. Stai cu Liviu, da?

~Îh, urăsc să vină unchiul la noi! Adică nu am nimic cu el, ba chiar mă bucur că mama se înțelege bine cu fratele ei, dar chiar nu îi suport copilul! E verișorul pe care îl urăsc cel mai mult! Chiar dacă are el șaisprezece ani, se comportă ca și când ar avea doar opt. Și mereu îmi strică ceva, fie fereastra, fie ușa, fie cărțile cu Sherlock sau îmi face probleme când mă aștept mai puțin.~

-Ok,mami, dar rămâi datoare cu un maraton de The mentalist, două sezoane să fie,ok?

-Profitoare mică...Bine.

~Măcar atâta lucru să mai câștig și eu, un maraton de filme cu mama. ~

(...)

-Liviu, vrei , te rog, să îmi lași odată filmele alea în dulap?

-Le las doar dacă faci popcorn.

-Nu avem, ce păcat, acum pune-le la loc!

-Cumpără atunci.

-Sau ține-ți pofta-n cui!

-Ok, dar după să nu te plângi că nu îți găsești DVD-urile la loc sau întregi.

-Copil prost-crescut.

~M-am dus repede spre ușă, mi-am luat ceva pe mine , fără să mai țin cont de alte lucruri și am plecat la cel mai apropiat magazin. Între timp, în camera mea minunată, Liviu și-a scos dintru-un buzunar telefonul meu. ~

-Bine că a plecat.

~Ușor,ușor, din una în alta , ajunsese și la wattpad.~

Bună ,frumoaso! Ce faci?Ești bine? Ai de dat niște explicații pentru chestia de azi.

~Și, de parcă ziua nu mergea și mai bine, la ce se gândi și Liviu...~

Cine dracu ești?

Giulia? Ce ai pățit?

Giulia? O cauți pe iubita mea?Ce vrei de la ea,nimicule?

Iubitat ta? Nu știam că are iubit..

Acum știi. Nu pot să cred că ești așa laș, te ascunzi sub un nume care nu sugerează nimic, ești un fraier! Numai să te prind că îi mai scrii vreodată că îți fac rău și ție, și ei!

SĂ NU TE ATINGI DE EA!

Iar tu să nu îi mai scrii, are iubit, blegule! Hai pa.

~După ce i-a trimis prietenosul mesaj, Liviu a șters conversația lor, lăsând telefonul pe pat. Puțin timp mai târziu, am adus floricelele, verificând din două în două minute dacă am vreo notificare nouă. Nimic. Nimic? De ce nimic? Și ce era și mai dubios...Liviu părea să se fi potolit, stătea cuminte ca un îngeraș. Ziua mi s-a părut foarte lungă, aproape infinită. Abia seara, târziu, am văzut un mesaj care era citit, dar nu de mine.~

Sper să ai grijă de ea și sper să îi spui în fiecare zi cât e de frumoasă!

~Ce?!Cum să mă lase așa, singură? Ce băiat idiot! Caut în agenda telefonică un număr, apoi sun...~

-Ana, nu o să-ți vină să crezi ce tocmai s-a întâmplat! ... ~