Esti frumoasa! // Wattpad-istul

~Capitolul 19~

~Ziua asta pare că nu se mai sfârșește! Au trecut primele cinci ore și mi s-au părut o infinitate! Partea bună e că am auzit de la colegii din alte clase că s-ar putea să se organizeze o întâlnire între elevii tuturor claselor . Să ne jucăm diferite jocuri, parcă. În fine, rămâne de văzut. (...)~

-Hei, uite, și noi suntem norocoșii care scapă de ore! Diriga s-a întâlnit pe hol cu mine și mi-a dat o listă cu cine va participa și la ce.

~Sincer, îmi place ideea asta de "Ana, șefa clasei", chiar dacă nu e meseria cea mai ușoară, dar totuși, mi se pare super și mă bucur mult pentru ea! M-am uitat puțin peste listă și am avut un micuț, dar foarte micuț șoc...~

-Ce?! Nu, nu, nu! Nu e bine așa, ce e cu Universul ăsta?! Cineva , acolo sus, chiar mă urăște! De ce? Uite, Ana, dintre toți douăzeci și nouă suntem fix doar eu și el la Adevăr și Provocare. De ce?!

-El? Cosmin, adică? O, Doamne, mare brânză. Până la urmă nu veți fi doar voi acolo și câte șanse pot fi ca fix voi doi să vă nimeriți la joc? Puține.

-Ana, tu ai văzut filmele alea în care se zice că sunt 0,01 șanse la sută ca ceva să se întâmple și se întâmplă?! Așa va fi și acum!

-Aberezi. Serios, sunt doar filme, sunt doar cărți,nu e realitatea. Pe bune, eu zic să spui mersi totuși, se putea și mai rău. În plus nu văd care e problema. Vă înțelegeți bine, tu încă îl mai placi, el poate că te place, deci perfect!

-Ha,ha,bună asta! El? Să mă placă? Poate în vise. Și nu prea cred că îl mai plac, adică mai e și nasolul ăla de wattpad-ist...În fine, se pare că nu am de ales.

~(...) A trecut mai mult de o oră de când sunt cu ei. Pot spune că am avut noroc să nu mă nimerească sticla aia până acum și sper ca și de acum să nu se întâmple. A, și ghinionul era că eram doar eu, uitată acolo, într-o încăpere cu becurile arse și doar cu băieți. Paradisul fetelor, ați zice voi, dar nu era așa. Toți fumau și beau la greu, probabil eu eram cea mai mică de acolo, dar cui îi păsa? Iar jocul părea tot mai periculos, pentru că toți voiau să câștige și să facă orice ca să se întâmple asta. Și de aici începe infernul.~

-Te provoc să o săruți pe brunetă și să o muști de buze până îi dă sângele.

~Ce?! Dar eu sunt singura brunetă...o,nu, eu sunt singura brunetă! Oh, am pus-o!

-O,haideți, pe bune, așa departe veți merge?

~Vocea aceea îmi era atât de cunoscută...Cosmin. De ce mă apăra? Până la urmă nu cred că îi pasă atât de mult de mine încât să o facă.~

-Accept, nu voi pierde dintr-atâta.

~Sunt nebuni? Deci, să vedem dacă am înțeles bine : un necunoscut trebuie să mă sărute sălbatic, în timp ce băiatul visurilor mele mă privește? Și eu nu am nimic de spus în toată povestea asta?! El s-a apropiat de mine, zâmbindu-mi. Acum că mă uit mai atentă la el...eh,poate nu a fost o idee așa rea. Mă simțeam ca o gelatină ,iar când ne-am unit buzele am crezut că mă topesc! Avea un sărut atât de minunat, era atent și foarte grijuliu și simțeam că pot muri liniștită...Până când a început să fie agresiv. Era tot mai greu de suportat, iar buzele mele erau distruse tot mai mult, sângeram de ceva vreme și el nu se oprea! Am încercat să îl îndepărtez de mine, dar nu puteam.~

-Ce faci? Las-o odată în pace! Nu-ți dai seama că o doare? Monstrule!

~Zeul meu...Și mă mai întreabă Ana de ce îl plac.~

-Îi sari în apărarea prințesei,hă?

~Ok, deja era totul urăt. Prostul care a dat provocarea i-a tras un pumn zdravăn lui Cosmin, și, deja sătul, m-a prins de mână, fugind spre ieșire.

-La naiba cu ăștia! Trebuie să te duc acasă. Mai întâi de toate...Lasă-mă să mă uit.

~S-a apropiat de buzele mele și le-a privit atent. Of, pune-l ,Doamne, să mă sărute!

-Tâmpitul! Te-a rănit atât de tare! Haide, trebuie să te conduc,nu te pot lăsa singură așa.

~Am roșit, cel mai probabil, și i-am mulțumit. Mi-am scos telefonul din geantă,fără să îi atrag atenția prea mult și cautam în mesageria de pe Wattpad un nume, apoi i-am scris...~

Hei, nu o să-ți vină să crezi ce tocmai s-a întâmplat! ...