Esti frumoasa! // Wattpad-istul

~Capitolul 20~

~Eram aproape de casa mea, iar el încă nu mi-a răspuns. Oare e bine? ~

-Mulțumesc că m-ai condus!

-Stai liniștită. Nici nu știu de ce ai acceptat să faci toată prostia aia,sincer.

-Era provocarea lui,nu a mea... Îmi pare rău că ai încurcat-o doar ca să mă ajuți. Tu cum ești, te doare?

-Nu,sunt bine..

~Mi-am ridicat o sprânceană și mă abțineam să nu râd când încerca să se uite în altă parte. I-am pus mâna pe oraz, iar el a tresărit,mușcându-și buza.~

-Așa mă gândeam și eu, spun, râzând de el. Haide la mine, sunt singură acasă, în plus,nu vreau să te las să pleci așa. Vreau să am grijă de ...

-De? De mine?

~O,nu! Nu privirea perversă, nu zâmbetul ăla malefic! Mi-a luat bărbia și mi-a ridicat-o spre fața lui. Stăteam așa aproape unul de celălalt...~

-Acum, continuă ce ai început!

~O să mă topesc dacă mai uită asa la mine, o să mă topesc dacă îmi mai zâmbește !~

-De...rana ta, normal.

~M-am îndepărtat puțin și i-am zâbit.~

-Dar ce credeai? În fine, dacă vrei descarc și un film, ce spui?

-Ok, sună bine. Du-te și alege tu unul, până atunci vin și eu.

~S-a întors și fără să-l mai urmăresc am descuiat ușa și am început să mă gândesc la ce film am putea vedea. Bine, ce-i drept sunt cam praf la asta. Ce pot să aleg să îi placă și lui? Un film de dragoste nu e idee foarte bună, totuși el e băiat,nu cred că i-ar plăcea. Dramă? După ce s-a întâmplat azi? Nu. Of, chiar e așa greu să alegi un film tâmpit, Giulia?! A, uite, un mesaj...~

Ce s-a întâmplat, ai pățit ceva?

~Aproape că uitasem de el.~

Ăh, știi, e puțin cam mult de zis. Mai întâi, spune-mi un film bun!

Ce spui de Divergent? Nu l-am văzut încă , am citit doar cartea și din câte am auzit de la lume e chiar adorat.

Mulțumesc, ești super! Tu ce faci?

Sunt în oraș acum.

O să îți scriu diseară, am puțină treabă acum. Distracție plăcută, prințișor! Oh, Doamne, cum am ajuns...

Ce drăguță ești! Mulțumsc, prințesă, și tu să te distrezi! Dar vezi să nu faci prostii!

~E un dulce, serios. Am deschis laptopul, așteptând să se descarce filmul. Între timp ajunsese și Cosmin.~

-Chiar nu era nevoi să...aia e ciocolată?!

-Da! Albă chiar, așa cum îți place ție. Și floricele și suc. Haide, spune-mi tu acum să le duc înapoi!

-Știi, dacă tot le-ai cumpărat, ar fi păcat să te obosești să le mai duci înapoi..

-Așa mă gândeam și eu.

~Mă uitam cum îmi zâmbea. Era de mii de ori mai frumos acum, dar parcă nu se simțea confortabil. Poate că doar mi se pare, sau poate e doar de la ochii lui perfecți!~

-Deci?

-Stai,ce? ~O, Doamne, m-am holbat atât de mult că nu mi-am dat seama că îmi vorbea! Ce penibilă sunt.~

-La ce film ne uităm? Of, ce copilă ești.

-Scuze, chiar nu eram atentă. Divergent, mă gândea că toată lumea vorbește despre el și cum nu l-am văzut, am zis că am putea să ne uităm la el. Ce spui?

-Perfect, și eu voiam să îl văd!

(...)

~Stăteam pe canapea, urmărind filmul. La un momentdat, fără să-mi dau seama, mi-am pus capul pe pieptul său și m-am uitat la film în continuare. După vreo zece minute mi-am dat seama de asta și m-a ridicat brusc, cerându-mi scuze de mii de ori. Chiar nu am vrut să fac asta, bine? Nici nu mi-am dat seama.~

-Încetează, și stăteam bine mai devreme.

~Mi-a pus mâna după ceafă și mi-a așezat capul la loc. Aww, ce băiat minunat! La finalul filmului, i-am dat cu unguient pe obraz,simțindu-mă prost încă o dată. Serios, era numai vina mea! ~

-E cazul să plec, am stat destul oricum..

~Când să plece, s-a apropiat ușor de mine, făcând și eu același lucru. Aveam senzația că aveam magneți între noi. El mi-a prins fața între mâini , privindu-mă. Te rog, sărută-mă odată! Te rog...~

-Nu...nu pot ,nu e bine.

~Stai,ce?! Ba poți, ba e bine!~

-Eu nu vreau să mă joc cu sentimentele fetelor. Încă nu știu ce simt, a fost o greșeală să-ți dau de înțeles că te plac, eu...plac altă fată. Îmi pare rău.

~A plecat fără să-mi mai zică nimic. Ce e în neregulă cu el?!Ce băiat idiot! Caut în agenda telefonică un număr, apoi sun...~

-Ana, nu o să-ți vină să crezi ce tocmai s-a întâmplat! ...