Duelul Sentimentelor [ One Hold ]

Capitolul 20 Resentimente

                Lumina lunii este blocată de fumul gros care continuă să se înalțe spre cer. Din clădirea care cândva a fost un conac, nu a mai rămas nimic.
Sikander a privit pentru ultima dată fumul care se înalță către cer, apoi a întors capul. Sa apropiat de verișoara sa, a ridicat -o în brațe și a dus -o la mașină.
După ce să asigurat că stă cât mai comod, sa întors după Carlton. Bărbatul șaten continuă să zacă întins pe pământ. Prințul sa aplecat și ia întins o mână.

— Nu am nevoie de ajutor. a refuzat arhitectul.

— Nu zău! a făcut ironic Sikander. Atunci de ce continui să stai pe jos, să nu îmi spui că admiri priveliștea.

— Mereu ești așa de nesuferit. Sau doar eu am parte de asta? a replicat Car.

Bărbatul brunet a ridicat dintr -o sprânceană. Apoi sa aplecat brusc și la săltat în fund pe arhitect.
La mișcarea bruscă, Carlton a icnit. Sikander sa uitat la celălalt bărbat cu subînțeles.

— Bine, bine ai dreptate. Am nevoie de ajutor.
Ești mulțumit acum?! a întrebat în scârbă șatenul.

Ca răspuns la întrebarea lui, prințul la prins de brațul drept și la ajutat să se ridice în picioare. Arhitectul sa clătinat câteva clipele, apoi a reușit să se stabilizeze ținându -se de umărul brunetului.
Ușor, de parcă Carlton ar fi cântărit cât un fulg și nu șaptezeci și cinci de kilograme, Sikander la cărat până la mașină. Cum, Bree a fost așezată pe bancheta din spate, prințul a fost nevoit să -l așeze pe bărbatul șaten pe locul din dreapta.
Scrâșnind din dinții și înjurând, Car a reușit până la urmă să își găsească o poziție cât de cât comodă. Sikander a ocolit mașina, sa urcat la volan și a demarat cu un scârțâit de roții.

Ducele de St. Julian' s, a fost nevoit să se întoarcă la palatul Stelelor. Nu își poate imagina, unde a dus -o nemernicul de Reid pe fiica lui.
Dar nu va renunțea să îi caute, și când îi va găsi, arhitectul ăla blestemat își va regreta soarta.
A ajuns la palat aproape de miezul nopții. Damian a fost surprins să îi găsească în sala tronului pe fiica lui, și pe nemernicul de Reid.
Se pare că soarta este până la urmă de partea lui. Ducele a străbătut în grabă sala și sa oprit brusc la vederea ghipsului care împodobește unul dintre picioarele fiicei sale.
Bărbatul și -a încleștat dinții și mâinile le -a strâns în pumnii, pregătindu -se să îi dea vreo câțiva celui care ia răpit fetița.

Mașina se îndepărtează cu viteză de rămășițele carbonizate ale conacului. Sikander la privit câteva clipe cu coada ochiului pe Carlton, apoi și -a îndreptat privirea asupra Brillianei în oglinda retrovizoare.
Roșcata ia întâlnit privirea vărului său în oglindă.

— Cum de m -ați găsit atât de repede? sa interesat Bree.

— După ce am realizat că nu ai fost răpită de Carlton aici de față, mi -am dat seama că cel care te -a răpit a fost Nathan. a început prințul cu explicația.
De când l -am văzut pe aeroport mi -am dat seama că ceva rău se va întâmpla. Așa că am pus pe cineva să -l urmărească.
Dar se pare că marchizul a fost mult mai inteligent decât cel care îl supraveghea, însă am găsit niște indici în camera lui de hotel, așa te -am găsit.