10

1.3K 78 5
                                    

Din acea seara m-am tot gandit la ce as face dacă Jungkook și-ar revenii la realitate si m-ar lasa în care pace macar o zi.Ma plimbam cu lingura prin desertul făcut de mama în ziua ei libera,era samabata și mă simțeam deja cu mult mai bine.
-Te simti bine,Sun?
Se uita la mine putin speriata de ceva vreme.iar eu eram cu gandul undeva deprate plecat de pe lumea asta si in special uitasem ca eram la masa cu mama.Mereu se speria de comportamentul meu la fel si tatal meu care nu mai manca și mă privea. Și-a asezat mâna peste umarul meu iar eu mi-am revenit la lumea din jurul meu.
-Sun,spune-mi ce se întâmplă cu tine..ești foarte tăcută iar eu știi bine ca nu îmi place să mă rog de lume cand vine vorba de a spune lucruri.
Nu ridic capul din acea budincă roza,acum luasem capsuna si o plimba dintr-un colt în altul.
-Sunt doar obosita,spun plictisită si cu o voce putin spre trista.
-Probleme la liceu?Pentru că obosită nu cred.Ai stat până acum acasa uneori nu te puteam vedea la fata din cauza somnului pe care il aveai.
Cum puteam sa-i spun tatălui meu ca vreau sa imi pun toate gandurile la loc printr-o pauză destul de lungă.Cheful meu de vorbit pierise din cauza acelei seri,îmi va creea multe probleme Gin dacă nu se opreste pentru ca demonul din ea creste în fiecare zi din cauza geloziei create de Jungkook când mă vede si stă cu mine Într-adevăr că eram fericita uneori ca sta si își petrece timpul cu mine,nu prea aveam atentia altor persoane.
Deșii fericirea mea niciodata nu dureaza foarte mult.ma gândeam..Dacă fericirea ar exista fără partea opusa a ei "Tristetea" cum ar fi viața doar prin fericire? Ah,Sun..fără tristețe nimeni nu se poate bucura cu adevărat de toate momentele frumoase și sincere pe care le avem în momentul când ea pleacă și fericirea se strecoară prin viața noastră și făcându-ne unele zile mai bune.
Soneria se aude iar mama se ridică si pleacă spre usa,o bucurie incepe să arda in mine cand o vad pe prietena mea cea mai buna cu o cutie de ciocolata în mana.
-Ne vedem din nou.
M-am ridicat rapid de pe scaun si am sarit în brațele sale ca un copil fericit ce și-a văzut parinti venind acasa dupa o zi grea de la munca.
-Se pare că surpriza noastra te-a făcut mai fericita.
Spuse mama fericita cu zambetul ei strălucitor și tata care o prinde pe mama de mână. Acum eram mai bine fiind ea aici și ajutându-mă să scap de toate gândurile și presiunile ce ma acuzau în capul meu. Ays își apleca capul în fața parintilor în semn de "Bună seara" și apoi mama ne face semn să urcăm în camera noastră. Am luat-o amândouă la fugă spre camera mea.
-Doamne,nu te-am mai văzut de aproape o săptămână. Glasul ei fericit și senzațiile de bine pe care mi-le oferă când mă strânge în brațe îmi schimbă până și aerul alături de sângele pe care-l am în mine.
-Mi-ai lipsit și tu mie,Ays. spun către ea. 
Am stat aproape toată seara vorbind și zicându-ne cum ne-a fost săptămâna și ce s-a mai întâmplat în timp ce am stat acasă din cauza răcelii care aproape credeam ca mă va ucide.
-Ays,cum a fost testul?
-Ah,am uitat să-ți spun..nu s-a mai dat pentru că tu ai lipsit iar profu a zis că fără tine nu-l va putea da.
-De ce a făcut una ca asta?
-Habar nu am,spuse ridicându-și umeri și inchizand ochii.
Mi-am făcut putin curaj si am întrebat-o despre V,voiam să știu atât de mult ce se întâmplă cu ei doi.Acum era momentul potrivit pentru ca eram doar noi două fără nici unul dintre "victime"
-Ays,vreau să te întreb ceva.Răspunde-mi sincer și fără să eviți tot ce vrei să-mi spui.
-Ah,este vorba despre V.Nu?
-Vreau sa te..- Stai ce? deschid ochii si mă uit uimită spre ea pentru ca știa ce aveam să o întreb de ceva vreme.
-Te cunosc,nu îți place ideea să stau pe lângă el pentru că m-ar răni și tu nu ai suporta ideea ca inima mea să fie "ruptă" de un baiat ca el.
-Da..,spun încă confuză de toată situația pe care mi-o creease în cap.
-Dacă ți-aș spune că lucrurile între noi merg destul de bine iar faptul că ne-am apropiat ți-ar distruge orice întrebare posibilă care îți trece prin gând?
-Ays..mi-am dus mâna spre cap și mă uitam spre pătura care era sub noi două.
-Sun,știi destul de bine că nu aș face una ca asta..adică nu l-as lăsa să mă rănească.Il iubesc însă am si eu respectul meu de sine,harta sentimentelor mele sunt către el dar drumul.. el mi-l creează. Ți-aș spune că atunci când mă sărută simt un foc puternic între noi însă doar el îl poate stinge într-o clipă.Acum a început să devină o mica copie a fratelui meu.
Spune și își lăsă capul pe spate si se uita în tavan având ochii închiși și mâinile pe lângă corpul său firav și cu hainele care o făceau să pară și mai slabă,se pare că îl iubește însă nici-o stare nu o poate face să-l uite. Îl iubeste de foarte mult timp iar acum totul se complică.

Bună, îmi cer scuze dacă se găsesc greșeli gramaticale pe parcursul citirii. ❤️

𝘔𝘌𝘚𝘈𝘑 𝘈𝘚𝘊𝘜𝘕𝘚 -𝒥𝒦-Where stories live. Discover now