𝘔𝘌𝘚𝘈𝘑 𝘈𝘚𝘊𝘜𝘕𝘚 -𝒥𝒦-

31

Somnul adânc pe care-l aveam din cauza stării din ultimul timp,vremi și a presiunii crate de Youn m-au obosit foarte repede. Mi-aș dorii să  iau o pauză de la toate lucrurile presante,însă nu aș vrea să plec fără Sun,să o las aici iar eu să stau liniștit departe de ea pentru că nu aș fi nici cinci secunde  liniștit fiind departe de persoana care îmi creaza liniște în suflet.
Mi-am deschis ochii și am tras-o peste mine,o priveam cu atâta fericirea ca am revăzut-o după un drum lung. Mi-am aplecat capul peste ea și i-am sărutat fruntea. Avea un zambet exact ca numele său "Sun".
-Parcă dormeai.
-Atingerile tale,la fel si prezența ta m-a trezit. Crezi că te las să scapi fără un sărut?
V-Scuzați-mă că vă întrerup însă părinți tăi vin.
I-am presat buzele peste obrazul sau cald și am ridicat-o înapoi sus,prefăcându-mă ca încă sunt în somnul meu adânc. 
Când eram aproape de casă mi-am scos telefonul și i-am scris un mesaj.
"Ai scapat ușor astazi,să dormi bine.
-Te vei revanșa,sunt sigură. Să dormi la fel de bine"
Mi-am închis telefonul și mici picături de ploaie veneau pe geamurile mașinii,V adormise iar Ays avea capul peste umărul său,mă simțeam singur când vedeam cuplurile fericite iar Sun nu este lângă mine. M-am dat jos din mașină,am stat puțin lângă ea simțind picăturile de ploaie cum îmi udă părul și materialul tricoului care era subtire. M-am uitat în sus,cerul era  de un albastru închis iar stările mele variază de pe un minut pe celălalt. Mama se uită la mine iar eu încă priveam cum nori trec și picăturile veneau spre mine,evitându-mi ochii dar pe lângă eram cuprins de ele. Mașina lui Sun se opreste în fața casei,ieșind din ea iar Jess și Youn erau în spatele mașinii lor. Ochii mei privesc persoana iubita,persoana pe care am ales-o cu inima și nu cu mintea. Priveam dornic spre ea,să o cuprind în brațele mele să-i spun noapte buna și să-i aud glasul înainte să adorm. Era întuneric însă ochii mei o recunoșteau dintr-o  mie de persoane,parfumul ei mi-a rămas setat în cap,un parfum dulce de vanilie.
-O să răcești,Jungkook!
-Vin acum,lasă-mă încă o clipă.
-La ce te uiți atât de concentrat în cat poți răci?
-Iți voi spune,într-o zi..
După acea seară ,m-am gândit la ea non-stop nu ne mai văzusem din cauza fratelui ei. O urmărea dar în același timp o lăsa singură când era doar cu el,sub privirile lui. Îmi doream să o văd,am stat doar în casă nu am ieșit nici măcar cinci minute din ea. Singurele iesiri au fost la nevoile mamei și a lui Ays. Eram pe marginea patului,mă uitam fix pe geam la vântul care aproape rupe crengile din fața camerei mele iar noaptea era una ploiasă,din seara acea timp de o săptămână a plouat mai non-stop. Sângele meu era nervos,nu o puteam vedea,nici atinge. Vreau să-i aud glasul,măcar o clipă. "Este tarziu să o sun.." îmi spun în liniștea care aproape mă surzea.
M-am ridicat,cu greu din pat privind întunericul iar felinarul era cel care îmi arată o parte mică de lumină peste covor. Pași mei grei,respirația mea încercam să le adun. Am aprins telefonul mă uitam la ora era 5:10,oare doarme?
Am deschis aplicația,era momentul adevarului la care îmi găseam răspuns de acum trei ore.
"-Dormi?
Asteptam un raspuns foarte mult,eram nerăbdător să-i văd răspunsul.
-Nu,am încercat.Dar este în zadar.
Raspunsul său îmi făcuse starea mai vie.
-Îmi lipsești atât de mult,urăsc să nu te pot vedea.
-Și tu mie.
-Vreau să-ți aud glasul,vocea ta îmi liniștea furtuna din mine.
-Așteaptă-ma cinci minute.
Am așteptat și m-am uitat la cifrele care se schimbau lent,un minut mi-se parea o eternitate. Cât de mult poate conta doar un minut? 
Telefonul meu vibrează,îl ridic fericit și cu nici un gram de așteptare.
-Sun..
-Jungkook..
-Glasul tău, mi-a lipsit mai mult ca orice. Urăsc să nu te pot vedea o clipă.
-Nu îți imaginezi cât îmi lipsești tu mie.
Amandoi eram aproape de a plânge,nu voiam să o facem pentru că ne ar fi mai dor unul de celălalt.
-Nu stiu cum voi reusi însă,te voi vedea. Îți promit.
-Vom reuși împreună,am încredere în tine.
-Sun..
-Da,Jungkook?
-Mi-aș dori să dau timpul înapoi,să nu simți durerea asta. Totul a fost din vina mea,nu știam că se va ajunge aici. Oftez,trăgând aer în piept. 
-Nu ai fost de vină cu nimic,nu ști ce îți rezervă viitorul,ok? 
-Dar..
-Nu,să nu mai spui asta,sunt fericită cu tine Jungkook. Iar fratele meu va plânge într-o zi cât am plâns eu,iar asta se va întâmpla curând.
-Nu știu ce m-aș face fără tine,Sun.
-Nici eu fără tine.
-Vreau să te sărut acum atât de mult..
-Același sentiment îl am și eu. 
Voiam să mă joc puțin din nou cu focul său,îmi lipsea să o agit puțin să mă joc cu dorința ei de a mă avea.
-Exact cum am făcut-o la liceu,doar că acum am fi continuarea.
-A-Adică-ă..,se bâlbâi ușor,i-am trezit amintirile din acea zi.
-Adică să devi a mea,Sun. Accentuând cuvintele. Răsuflam încet și rapid.
-D-dar..
-Um,nu vrei? Iubita mea. 
-Jungkook..

Bună, îmi cer scuze de greșelile gramaticale găsite pe parcurs. ❤️