Raven in the night

Prolog

      Dintr-un colț părăsit a unei pajiște se vede în zare o crăpătură adâncă în pământul abia dezgolit de iarba ce a ieșit dupa o lungă așteptare. Vuietul aerului tinde să adune fiecare sunet al ierbii pe care o face acesta, iar aburul ce iese din pământul abia crăpat face să acopere această pășune într-o ceață groasă, fierbinte ce îți taie respirația. Zgomotele dense ale vântului se liniștesc lăsând loc vocilor asurzitoare din subteran. Valuri de aburi ieșeau și se contopeau în verdeața solului,  era o explozie de culori, mirosuri și sunete, ceva ce un pictor ar admira, un muzician ar cânta, iar un arhitect ar crea. 

   În tot amalgamul creat o tănără palidă aproape la fel de albă ca fulgul de nea după prima ninsoare, trece nepăsătoare pe lângă acest peisaj sinistru , părea a fi  concentrată pe drumul său, fără a se holba macar un minut asupra a ceea ce o înconjoară, era atât de nonșalantă încât observai cum își dă ochii peste cap în repetate rânduri.  Era foarte liniștită, încât mersul devenea alunecos, chiar împiedicându-se de câteva ori pe drumul întins. Purta un palton negru, iar gluga era facută din bucăți de blană mai închise și mai deschise decât paltonul în sine, capul era acoperit de o pereche de căști enorme conectate printr-un fir în buzunarul stâng, iar pletele ei se aranjau de fiecare dată când  avea pasul mai apăsat și mai săltat. Pe umărul stâng avea mai multe lanțuri ce atârnau până la pantaloni cu câteva zale prinse de nasturii de la palton, iar pe umărul drept statea neclintit un corb, care avea un penaj deosebit de intens, un negru așa de pătrunzător încât și soarele își ascundea razele de el, ochii acestuia urmăreau ba mișcările ritmice ce le facea fata, ba ce își mai  întorcea capul spre pajiștea odinioară verde.

***

- Hei  !

  Fata nu era deloc atentă pe vocea ce o strigă, ci doar pe melodia  ce răsuna asurzitor în căști. Dădea din cap pe ritmul melodiei și își țintea privirea în pământ pe bocancii maro ce aveau crăpături ca niște firicele subțiri. Își dă volumul mai tare în căști și începe a cânta versurile sale preferate din melodia pe care aceasta o asculta cu atâta ardoare.

- "Love forever, love is freely, turned forever, you and me..."

- Auuu !!! Pentru ce a fost asta?

Își ridică rapid mâna instinctiv la ureche,se tine de lobul ei și la puțin timp îl masează între doua degete. Își întoarce privire asupra corbului, măsurându-l din priviri și așteptând o explicație pentru ciupitura primită.

- Dacă ai fi la fel de concentrată și pe ce se intâmplă în jurul tău, nu numai pe melodie ți-ai fi dat seama ca am ajuns deja.

- Okay, okay,  gata bine!  Și trebuie să mă ciupești de fiecare dată de ureche când nu sunt atentă? 

- Nu, dar îmi face plăcere.

   Un mic surâs iese din gura fetei, iar corbul își bagă ciocul în penele negre, parcă ,parcă era rușinat de glasul suav ce îl avea această tânără. Se aflau în fața unei ușii enorme, de culoare cafenie cu puțină rugină la marginea clanței . Balamalele aveau o tentă de verde închis, iar frunzele acopereau șipcile lipsă din ușă. Un lanț enorm străbate ușa dintr-un capăt în altul formând un "X" , iar la mijloc are un lacăt solid.

- Începem ?

   Fata își pune palmele pe ușa din lemn, și îsi întinde degetul arătător mișcându-l într-un semi-cerc, unghiile sale lungii zgârie ușor  lemnul bătrân, cât să se vadă o ușoară inscripție pe suprafața ușii. Ochii fetei se închid și se deschid într-un ritm alert,și un dans morbid cuprinde buzele fetei  răsunând un descântec străvechi ce rupe pelicula dintre lumi...