Capitolul 43

1K 49 0
                                    

Faptul ca veneam la birou imi era mai benefic, chiar daca inca nu ma simteam complet refacuta. Nelinistea mea cea mare e ca planul Celestei de a il aduce si pe Lucien in afacerea familiei a dat roade. O inteleg pe Eveline ca vrea sa fie cu constiinta impacata ca amandoi nepotii ei au parte de aceleasi favoruri, dar Lucas? Cum de a fost de acord asa usor? 

La sedinta de azi au fost prezenti cu totii si i-au ofert lui Lucien 30% din actiuni, asa incat majoritar a ramas Lucas cu 40%. Celeste e toata un zambet, se simtea castigatoarea marelui trofeu, fiind asigurata din doua parti.

Ma simt in plus printre ei, nici nu stiu ce caut eu de fapt aici, sunt doar un angajat care se dadea peste cap sa le sporeasca lor afacerea. Am o stare ciudata, ma simt de parca mi-am parasit trupul si privesc pe toata lumea de sus, le vad fetele zambitoare si pline de incantare, iar pe mine stand posomorata pe un scaun privind in gol. Unde eram acum un an? Cine eram inainte sa apara Lucas James in viata mea, inainte ca totul sa se intoarca impotriva mea? Aveam o viata sociala, aveam lumea mea, asa simpla cum era. Azi...simt ca nu mai am nimic, nici macar pe mine nu ma mai pot controla sau stapani, sunt pierduta intr-un spatiu fara portita de iesire si ma simt prizoniera in propria mea viata pe care altii au pus stapanire.

Imi aud numele ca prin vis, dar nu am reactionat decat atunci cand am simtit cum ceva cald se prelinge pe buze. Din instinct am dus mana la gura si am observat ca e sange,

- Elia mama, ce e cu tine? Nu te simti bine?

Ma uit pierduta la Eveline, apoi iau un servetel sa ma sterg la nas, sursa hemoragiei mele.

- Ba da, sunt bine. 

- Hai sa mergem la baie sa te speli pe fata, esti foarte palida.

- E in regula, ma descurc singura, stai linistita.

- Scumpa mea, de ce am impresia ca in ultima perioada eviti sa stai in preajma mea, imi ascunzi ceva?

- Nu Eve, doamne fereste, e doar impresia ta.

- Nu am ajuns la varsta doar trecand asa prin viata, tu ai ceva pe suflet. De ce nu vrei sa....

- Ce fac fetele mele frumoase?

- Lucas, ce se intampla cu Elia? Nu vezi cat este de obosita? Mai copii, ce se intampla cu voi? Sigur nu aveti probleme?

- Suntem bine Eveline, ti-am spus si mai devreme.

- Asa e cum zice bunico, toate sunt in regula, raspunde si Lucas privindu-ma fix si zambind fals ca de obicei.

Brusc mi-am dat seama ca m-am intors in situatia cand trebuia sa joc teatru in fata fostei mele soacre, doar sa-i fac jocul lui Alexander, parca as fi intr-un cerc vicios.

- Ma scuzati, o sa merg pana la baie si pe urma am ceva de rezolvat in birou, daca e ceva ma gasiti acolo.

- Bine, te rog sa te odihnesti, nu imi place starea ta.

 -  O sa o fac Eve, te sarut.

Ma doare capul atat de tare incat imi simt tamplele zvacnind si tot ce imi doresc in acest moment e o clipa de liniste. Ma ascund in baie si dau drumul la siroiul de lacrimi pe care il tin in mine de ceva vreme. Trebuie sa imi fac un plan, trebuie sa scap de toate astea, nu ma pot lasa prada lor si sa castige prin minciuna si inselaciune. Dar cum? Cum sa fac sa scot adevarul la iveala? Nu stiu, nu am nici o sustinere din parea nimanui, asa ca aveam doar doua variante... sa fug pur si simplu sau sa imi pun capat zilelor sa termin odata cu toata mascarada asta.

Nu stiu cat timp am stat in baie, dar am revenit la realitate cand am auzit-o pe una din secretare strigandu-ma daca mai sunt aici pentru ca ma cauta Lucas.

- Da Adeline, sunt aici. Ce s-a intamplat?

- Dl Lucas va cauta de un sfert de ora. A zis ca nu raspundeti nici la telefon.

- Spune-i sa astepte ca vin imediat.

- Sunteti in regula? Aveti nevoie de ceva?

- Nu am nevoie de nimic.

- Bine, dl Lucas va asteapta la el in birou.

M-am ridicat amortita de pe gresie si m-am spalat pe fata. Inca ma mai doare capul dar parca nu la fel de puternic ca si mai devreme. O alta surpriza ma asteapta cand intru la Lucas in birou, toti erau acolo zambitori cu cate un pahar in mana. Ce tablou frumos, pacat ca l-am stricat eu cu prezenta mea.

- Unde ai disparut fara sa spui atata timp? se rasti Lucas la mine facandu-am sa tresar.

- Am zis ca merg la baie.

- O ora Elia? Ce naiba ai facut o ora la baie?

- Nu mai conteaza, important e ca e aici acum,, nu-i asa dragul meu? se baga Celeste in seama.

- Hai sa lasam ipocriziile la o parte, spun cu curaj. De ce m-ai chemat? Nu cred ca pentru prezentari ca nu e cazul.

- Avand in vedere ca de azi Lucien va lucra alaturi de noi, are nevoie sa fie la zi cu toate informatiile, asa ca tu esti cea mai in masura sa faca asta. O sa fi asistenta lui de maine.

- Poftim?! De ce tocmai eu?

- Pentru ca tu sti cel mai bine cum stau lucrurile. 

- Refuz, nu o sa fac asta nici moarta. Sunt destui oameni competenti in firma asta sau o poti face chiar tu.

- Pai el te-a cerut pe tine.

- Nu sunt de acord. Daca nu va convine concediati-ma. La revedere.

Am iesit trantind usa dupa mine. Mi-am luat geanta din birou si am plecat acasa. Deseara o sa avem o discutie serioasa si ori ajungem la o intelegere ori refuz sa mai mai lucrez pentru ei. Toata manevra asta e pusa la cale de ei, o fac intentionat, au reusit sa il manevreze pe Lucas dupa bunul lor plac si sa il intoarca cu totul impotriva mea.

Initial am vrut sa merg acasa pe jos, intotdeauna plimbarea mi-a facut bine, dar durerea asta de cap ma sleieste de puteri, asa ca am luat un taxi sa ajung cat mai repede, vreau sa mananc ceva si sa dorm.

- Buna Mary. Gasesc ceva rapid sa mananc? Vreau sa ma pun sa dorm apoi.

- Sigur, iti pregatesc imediat ceva.

- Bine, ma schimb si vin la bucatarie. De fapt, stai ca vin acum, sau... nu, mai bine mananc dupa ce ma trezesc.

- Elia, ce e cu tine?

- Nu e nimic, de ce?

- Ma privesti pierduta, esti confuza, ma auzi?

Ma uit la ea si o vad in ceata, parca se rotea in jurul meu fara sa o pot urmari cu privirea. Simt ca ma clatin usor si imi duc mana la cap ca ma durea atat de tare de simteam ca imi cade de pe umeri. Ceva nu e in regula cu mine, trebuie neaparat sa ma odihnesc.

- Hai sa urcam in camera, sau vrei sa ramai aici pe canapea?

- Sunt in regula, o sa urc in camera si ma pun sa dorm. Multumesc Mary.

Nu ma mai gandesc la nimic, vreau doar sa dorm si apoi o sa am timp sa ma gandesc la tot ce va urma. Ma las dusa in lumea viselor si sper ca macar aici sa am  parte de liniste...macar aici...


EliaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum