Elia

Capitolul 68

Dupa ce am facut toate demersurile necesare la politie, clar am refuzat sa merg acasa si David nu a avut liniste cu mine pana nu m-a dus inapoi la spital. Am anuntat-o si pe Eveline ce s-a intamplat cu Lucas pentru ca nu am vrut sa o mintim sau sa-i ascundem nimic. Ne-am intalnit la spital, a adus-o Lucien fiindca nici ei nu puteau sta acasa sa astepte vesti. Ma simt obosita, dar nu dadeam prea mare importanta la asta, voiam doar sa stiu ca starea lui merge spre bine isi va reveni cat de curand, abia atunci ma voi putea linisti.

- Elia puiule, te rog aseaza-te intr-un fotoliu ca deja m-ai ametit la cate ture ai facut.

-  Nu pot sa stau intr-un loc, o sa ies in curte sa nu te agit si eu.

 - Nu trebuie sa pleci, o zic pentru binele tau. Ai trecut si tu printr-o accidentare si ai nevoie de odihna.

- Sunt bine, nu iti face griji pentru mine. Lucien ne aduci cate o cafea daca te rog?

- Nu vreti si ceva de mancare?

- Eu nu, Eveline ai reusit sa mananci de dimineata?

- Da, nici eu nu vreau.

- Bine, ma duc dupa cafea.

Ma asez intr-un final pe fotoliu, dar nu stiu cat  o sa am stare intr-un loc.

- Elia, de ce nu mi-ai spus ca tu si Lucien ati avut o relatie in trecut?

- Nu am spus multe Eveline, pentru ca daca iti spuneam asta nu te-ai fi limitat doar la atat. Te cunosc, am vrut sa te protejez, am vrut sa evit exact ce s-a intamplat.

- Intotdeauna adevarul iese la iveala.

- Stiu asta, insa...nu mai conteaza. Acum tot ce vreau e sa il vad pe Lucas bine, restul nu mai are importanta.

- Nu as putea suporta sa...

- Taci, nici macar sa nu te gandesti la asa ceva. Uita de gandul asta, va fi bine, trebuie sa fie bine.

- Dumnezeu sa te auda puiule.

Din pacate ziua a trecut fara nici o schimbare, iar medicii nu ne spuneau decat sa asteptam, important e ca nu s-a agravat si asta ne facea sa fim increzatori. I-am trimis pe Eveline si Lucien acasa si am ramas sa il astept pe David, nu plec de aici pana nu deschide ochii. Am intrat la el de fiecare data cand mi s-a permis, in reprize scurte, i-am vorbit, l-am tinut de mana, i-am spus ca il iubesc, l-am sarutat, am plans, m-am calmat, de toate am facut dar el nu vrea nicidecum sa reactioneze, nu vrea sa se intoarca la mine. David nu a mai reusit sa ajunga, i-a intervenit o urgenta si a trebuit sa ramana la clinica, asa ca am ramas singura toata noaprea. Nu am reusit sa inchid un ochi, cred ca am baut deja vreo cinci cafele, dar parca in zadar pentru ca imi simt corpul foarte obosit ca si cum as trage dupa mine un sac de bolovani.

A ajuns si David pana la urma, vizibil obosit, dar a adus si portia de energie pe dimineata asta...cafea calda.

- Buna dimineata Eli, vreo noutate?

- Buna David. Din pacare nu, e la fel ca ieri. Esti obosit, trebuia sa mergi direct acasa, te anuntam daca era vreo schimbare.

- Am reusit sa dorm cateva ore spre dimineata, in schimb cred ca tu esti cea care are nevoie de somn neaparat.

- Nu pot sa dorm, am incercat dar nu am reusit.

- Nu o poti tine asa la nesfarsit, o sa cazi din picioare. Ai mancat ceva?

- Mda... Imi aduce Eveline cand vine.

- Capul te-a mai durut de aseara?

- Putin, acum de dimineata, dar nu e de mirare, o sa iau o pastila si trece.