Abyssus abyssum invocat
Cuvintele s-au amplificat astăzi
și au umplut spațiul dintre noi
cum speranța umple cu nimic sufletul damnatului.
Eu sunt damnată la o veșnică mizantropie,
iar sărutul tău înseamnă speranță, deci nimic.
Noi ne aflăm in suspensia dualismului epistemic
a conflictului meu interior,
a libertarianismului din polii opuși
ai unui joc de șah în care eu sunt tura și tu ești cavalerul care o elimină din joc.
Îmi place nimicnicia și m-am lăsat cuprinsă de ea.
De nimicul tău imoral, de nimicul meu ambițios în cu totul alte direcții.
Un nimic la care tu ai visat
și un nimic în care eu nu cred,
dar fizica ne spune că nimicul este, de fapt ceva-
Poate că electricitatea dintre buzele noastre,
Poate că eternitatea cuprinsă în mormântul zilei în care te-am cunoscut.
Și marele romantic mă privea surâzând de pe birou
în timp ce eu călătoream spre Demiurg
și Cătălin săruta o Cătălină cu chip de lut.
YOU ARE READING
Fâșii de reflexie
PoetryPoezie. Frânturi din gânduri. Cam acelaşi lucru. ■▪■▪■▪■▪■▪■▪■▪■▪■▪■▪■▪■▪■▪■ *pozele sunt facute de mine, originale si protejate prin drepturi de autor
