Magnolii
Înăuntrul ființei mele, găsesc constelații de tristețe
Ca becuri care atrag moliile.
Ele vin şi mă mănâncă pe mine,
Păpuşa din zdrențe,
Mă mutilează şi îmi varsă sângele de pluş.
Dar m-au lăsat pe iarbă când am murit,
Iar din ochii mei vor răsări magnolii,
Care vor înflori
Şi îți vor spune cât de mult te-ar fi iubit
O sărmană păpuşă de cârpe.
Cât de frumoase sunt magnoliile!
Dar odată cu dânsele, din păcate,
Înfloreşte şi dragostea din sufletul meu.
YOU ARE READING
Fâșii de reflexie
PoetryPoezie. Frânturi din gânduri. Cam acelaşi lucru. ■▪■▪■▪■▪■▪■▪■▪■▪■▪■▪■▪■▪■▪■ *pozele sunt facute de mine, originale si protejate prin drepturi de autor
