XXVI

105 10 1
                                    

Sânge pe catifea

Eram pe stradă, în promenadă,
Iar totul era mort şi prăfuit.
Şopârlele îşi întorceau capul spre mine.
Dar nimic nu mă îngrijora,
Ştiam că ploaia va spăla

TOT.

Am intrat în casă prin față
Cu pungile de pietre în mână
Şi am aruncat tot pe podea,
Pe scheletele covoarelor.
Într-o zi, acoperişul va exploda,
Aşa că ploaia va spăla

TOT.

Îmi vedeam de treabă când
Te-am zărit aşteptând acolo.
Am văzut ceva în ochii tăi,
Ochii plini de rugină şi de năvoade
Dar ploaia va spăla

TOT.

Chiar nu găsesc probleme în moarte,
Nici pe departe în a mea.
Nu fii îngrijorat de petele de sânge
De pe rochia-mi de catifea.
Fiindcă ploaia va spăla

TOT.

Fâșii de reflexieDove le storie prendono vita. Scoprilo ora