Tinerii merită o șansă (PUBLICATĂ)

Fă ce vrei cu viața ta

Nu plãnuiam sã mai actualizez aceastã carte. Mã gândeam cã o veți vedea în format fizic, ceea ce urmeazã pentru cã ilustrațiile sunt aproape gata. Abia aștept sã o lansez.

Lãsând la o parte lansarea, acum puțin timp am avut parte de o experiențã la școalã care m-a fãcut sã gândesc mult și sã vreau sã scriu acest capitol ca sã transmit un mesaj, dar și ca sã vãd și pãrerea voastrã.

Atenție! Nu accept pãreri jignitoare la adresa mea sau la adresa altor persoane. Nu cã aș fi primit jigniri pânã acum, exceptând o singurã persoanã, doar pur și simplu vã spun cã nu îmi plac vorbele urâte la adresa nimãnui. Nu o sã dau nume în acest capitol ca sã fiu politicoasã și pentru cã nici nu e legal sã fac asta. Nu scriu acest capitol ca sã jignesc persoanele care au un alt mod de a privi viața fațã de mine și nu vreau sã o faceți nici voi.

Am optsprezece ani și pânã la vârsta asta nu am avut niciodatã un iubit. Când eram în generalã nu aveam vârsta potrivitã și m-am concentrat mai mult pe școalã, m-am informat cu privire la educația sexualã și m-am maturizat atât din punct de vedere fizic, cât și din punct de vedere emoțional în timp ce am crescut. Nu eram suficient de maturã pentru cã mã atașam repede de oameni și am dat de persoane care m-au dezamãgit, nu știam ce vreau sã fac cu viața mea și erau multe lucruri despre relații și alte subiecte pe care nu le cunoșteam și despre care am învãțat de la zece ani și pânã acum. De la zece pânã la treisprezece ani am învãțat lucruri elementar, legate de pubertate, despre corpul meu. De la treisprezece ani și pânã acum am învãțat despre tot ce am scris în aceastã carte și ce voi scrie în viitor.

Pãrinții mei au divorțat când eu aveam nouã spre zece ani pentru cã mama l-a înșelat pe tata. Eu am rãmas la tata. Motivele pentru care nu am rãmas la mama mea biologicã sunt multe. Nu am sã le scriu pentru cã nu vreau sã vã întristez și deoarece sunt personale. Doar vã rog frumos sã nu faceți presupuneri greșite despre tatãl meu. Spun asta pentru cã am dat de persoane, nu neapãrat pe wattpad, pentru cã aici nu am vorbit foarte mult despre viața mea personalã aici, cel puțin nu despre familia mea, mai mult în viața realã, care mi-au zis cã sigur mama mea biologicã a avut un motiv pentru care a plecat de la tata și cumva dãdeau mare parte din vinã pe dumnealui fãrã sã știe ce s-a întâmplat cu adevãrat. Am trãit cu dumnealor în aceeași casã, deci știu de ce și cum s-au despãrțit.

De atunci am fost crescutã de tata și de bunicii mei. Nu locuim cu dumnealor în aceeași casã, doar în aceeași curte. Bunica și bunicul meu, care sunt niște persoane destul de înțelepte, m-au învãțat multe lucruri și m-au educat cum au știut dumnealor mai bine.

Decând am început liceul, m-am dedicat pasiunii mele și am început sã mã gândesc la ceea ce vreau sã fac în viitor. Am învãțat cât am putut de mult și am muncit la cãrțile mele din dorința de a publica în format fizic. Pânã acum nu a fost momentul și timpul potrivit pentru mine sã am un iubit. Știu cã e un detaliu intim, dar nici sex nu am fãcut pentru cã vreau sã fac atunci când voi avea o relație serioasã. Nu am vrut nici mãcar sã am o aventurã cu un bãiat pentru cã am auzit multe povești cu bãieți care au profitat de fete în multe feluri. Nu am vrut și nu vreau sã trec prin așa ceva.

Pe parcursul celor patru ani de liceu am fost întrebatã dacã am un iubit și când am zis cã nu am, colegele mele au fost curioase când îmi voi face. Eu le-am spus cã îmi voi face o relație când va venit momentul potrivit și când voi întâlni persoana potrivitã.

Ce vreau momentan sã fac este sã termin liceul, sã iau bacul, sã îmi lansez prima carte, sã pun în practicã toate proiectele pe care le am în cap legate de scris, sã mã angajez și sã fac o școalã post licealã de asistente medicalã.

Am fete în clasã care nu gândesc la fel ca mine. Pentru ele trece viața pe lângã mine dacã nu am un iubit. Am optsprezece ani. Sunt foarte tânãrã și am foarte multe lucruri de fãcut.

Patru fete de la mine din clasã sunt însãrcinate și trei dintre ele sunt deja mãritate. Nu le judec, dar nici nu pot sã spun cã este bine ce au fãcut.

Sunt conștientã de faptul cã acele fete nu au plecat de acasã de bine ce le-au tratat pãrinți. Însã ceea ce vreau sã vã spun este cã sãrãcia și problemele din familie nu sunt motive pentru cãsãtorie la optsprezece ani.

În aceastã carte am explicat despre cum se formeazã o sarcinã. Înțeleg cã sunt fete și bãieți cu care pãrinți nu vorbesc despre asta. Eu nu mã cred mai presus decât ei. Tot ce vreau sã spun este cã am auzit povești cu fete care s-au mãritat de tinere, au rãmas însãrcinate cu bãieți pe care îi credeau buni, politicoși și grijulii, dar dupã ce au nãscut, ei au început sã consume alcool, sã le loveascã și ele nu au putut divorța pentru cã aveau copii.

Gândiți-vã cã majoritatea dintre aceste fete se lasã de școalã. Mare parte dintre ele nici mãcar nu terminã liceul. În ziua de astãzi ai nevoie de școalã și pentru munca de jos. Dacã tu, ca fatã, te cãsãtorești și faci un copil de tânãrã cu cineva care nu e responsabil, cine te angajeazã dacã tu trebuie sã ai grijã de un copil? Sã zicem cã poate îl lași la bunici. Dar dacã bunici nu vor sã îl îngrijeascã, îmbãtrânesc sau se îmbolnãvesc? Chiar dacã de la trei ani îl poți duce la grãdinițã, chiar la una cu program prelungit, tot trebuie sã ai grijã de el. Un copil are nevoie de hranã, de haine, de tot ce înseamnã strictul necesar, educație și trebuie sã îi mai satisfaci și dorințele pentru cã nu e un animal care sã aibã doar nevoi.

De niște pãrinți sãraci sau care te abuzeazã poți scãpa. Poți termina liceul, sã iei bacul și sã te angajezi. Dacã ai banii tãi, îi poți strânge și poți face o facultate. Știu cã pare greu, dar foști elevi ai liceului la care învãț care au muncit ca sã își plãteascã meditațiile pentru bac și apoi studiile și acum au locuri de muncã bune. Fetelor, nu picați în capcanã și nu fiți naive.

Știu cã poate am cititori sensibili. De aceea vã spun cã dacã nu suportați lucrurile urâte, nu citiți mai departe.

Am vãzut cazuri la știri despre femei care au fost ucise de cãtre soții dumnealor. Vreți sã ajungeți așa?

Am fost întrebatã la ce vârstã vreau sã mã cãsãtoresc. Când am zis cã la douãzeci și opt de ani aș vrea sã fac asta, ale mele colege au început sã râdã, nu din rãutate, adicã nu m-au jignit și mi-au spus cã la acea vârstã nu o sã mã mai ia nimeni. Rãspunsul meu a fost cã nu voi fi bãtrânã nici atunci și îmi place sã fac ce vreau cu viața mea. Știu femei care s-au mãritat la treizeci de ani, au copii și o duc bine.

Când mi-am exprimat pãrerea despre cãsãtoria la o vârstã prea tânãrã și fãrã mãcar sã cunoști bine acea persoanã, cineva mi-a zis cã nu am dreptate pentru cã dacã și dacã o fatã se mãritã și bãiatul îi dã o palmã, îl poate lãsa. O cãsãtorie nu este ceva ușor. E simplu sã zici cã îl vei lãsa de la o palmã, dar pentru un divorț este necesar acordul ambilor parteneri și sunt șanse ca soțul sã nu vrea sã îți dea divorțul și mai mult, sã nu se limiteze doar la o palmã.

O fatã sau o femeie care este victima violenței domestice poate apela la poliție, dar existã oameni cãrora nu le pasã de libertatea lor. Am auzit de mulți oameni care au spus cã în pușcãrie au dus-o mai bine ca acasã. Și chiar dacã îl dai pe mâna poliției și reușești sã divorțezi, cum crești un copil fãrã un loc de muncã? Sã zicem cã gãsești un job la munca de jos, dar o sã ai un salariu mic și vei crește acel copil în sãrãcie. Nu spun cã nu respect oameni care au joburi legate de munca de jos, cum ar fi muncitorii în construcții sau menajerele pentru cã și tata este muncitor în domeniul construcțiilor, spun doar cã nu au salarii mari.

E mai bine sã te mãriți de tânãrã și copilul tãu sau copii tãi sã sufere din cauza ta decât sã studiezi, sã ai o relație la momentul și la timpul potrivit și sã ai un loc de muncã bun?

În momentul în care decizi sã pleci de acasã cu un bãiat pentru cã ai o familie toxicã, fãrã sã îți dai seama, le pregãtești și copiilor tãi aceeași soartã.

Asta este opinia mea. Voi, cititorilor, ce credeți?

Poate cã voi integra acest capitol și în formatul word al cãrții ca sã existe și în formatul fizic dacã doamna care deține editura la care voi publica va fi de acord. O sã mã mai gândesc.