Heartbeat

unu

În acea duminică, adierea răcoroasă a vântului îi flutura băiatului părul în toate direcțiile în timp ce înainta agale printre crengile ce erau pe jos. O creangă trosni ușor sub piciorul său.

Decizia luată de el noaptea trecută nu o împărtășise nimănui, astfel că acum se îndrepta singur, hotărât, spre casa singurei vrăjitoare pe care o cunoștea. Pentru el, lumea în care trăiește era una plină de oameni prefăcuți și de ființe care-i vor răul. Ceea ce vedea el era cu totul diferit de ce vedeau restul oamenilor și, încrederea sa în ceilalți lipsea - chiar și în propria sa familie.

Femeia era de vârstă mijlocie, înaltă, dar plinuță. Părul ei verde asemenea frunzelor unui copac abia înflorit strălucea puternic în bătaia soarelui. Iar veșnicul ruj mov ce era aplicat pe buzele ei o făcea mai diferită la înfățișare de celelalte, în rest, fața ei era naturală și sănătoasă. Când ne intersectam privirile aveam ocazia să văd și să simt ura ce era captivă acolo. Cum se spune că în spatele fiecărui zâmbet se ascunde câte o durere, așa și ochii ei cristalini ascundeau ceva.

Această vrăjitoare avea ceva aparte, ceva special, iar acel ceva nu l-a lăsat să-și piardă încrederea în ea. De mic copil o vizita pentru un sfat și o alinare, din gura femeii venind totul diferit față din cea a celei ce-i dăduse viață. Nu simțea nicio atragere pentru mama sa, din contra, ar fi stat mereu cu a doua lui mamă, după cum o numea el, vrăjitoarea Wheein.

Înainta agale pe cărarea îngustă ce duce la casa ei, iar gândul îi stă doar la alegerea făcută. E oara asta cea mai bună soluție? Poate cumva scăpa de acestă lume printr-o altă modalitate? Oricare alta ar fi fost alegerea, la fel de multe gânduri ar fi avut. Trebuie să afle cu orice preț.

A scotocit zeci de cărți, suluri de hârtie de prim cele mai vechi dulapuri ce le găsise în biblioteca orașului, dar nicăieri nu a putut găsi ceva ce l-ar putea mulțimi sau măcar ajuta. Toate afirmațiile și întrebările retorice de care dădea mereu l-am indus în eroare și mai mult. Așadar, singura soluție, dar și ultima, a fost Wheein.

În casa domnilor Jeon domnea liniștea. Fiind încă prea devreme pentru deșteptare, cu toții dormeau duși când fiul și fratele lor s-a furișat afară din casă.

Sora lui, Lily, își iubea nespus fratele mai mare. Îi era mereu alături și de multe ori îi acoperea din năzbâtiile ce le făcea cel mare. Pe când Niki, mezinul casei, se credea cel mai iubit de părinți și întreaga populație. La vârsta lui încă nu cunoștea ce e bine pentru el, și ce nu e. Mereu îl dădea în gât pe Jungkook, brunetul devenind sătul de blondul îngâmfat. Adeseori îi era insuportabil și să-l ignore.