{𝒪𝓃ℯ 𝓀𝒾𝓈𝓈} ~𝙹.𝙿/𝙼.𝚈~

28ಌ

-Am să mă prefac că n-am auzit aia,domnule. 

A râs și mi-a venit imediat pofta de a râde alăturii de el.

-Unde ești?

-Abia ies pe poarta facultății.

-STAI ACOLO,ACUM!

Am rămas pe loc,în fața porții ca un soldat sub ordinele său,domnul general.

-Urcă,i-am auzit vocea caldă și m-am aplecat să-l văd. Am deschis portiera și am intrat în mașină.

-De unde ai știut că ies.. spun către el în timp ce mi-am pus telefonul în buzunar.

-Am modalitățile mele pentru a afla.

-De unde,mi-am pus degetul în fața lui.

-Yah,dacă ți-aș pune nu ar mai avea farmec. După n-aș mai afla.

-Jungkook?

-Nu.

-Mama?

-Nuu,nici nu știu cum o cheamă.

-Nu știu,uitându-mă încă la el cu ochii mici.

-Îți voi spune dar nu acum,așa că ai face bine să-ți iei degetul din fața mea până nu ți-l mușc,domnule canibal. Punând accent pe "canibal" .

Mi-am retras repede degetul în timp ce îl mângâiam și cu botul meu de copil mic l-am pupat.

-Cum te simți,de fpat cum ai dormit?

-Bine,doar mi-e somn.

-Nu ai dormit aseară? 

-Ba da doar că.. și m-am oprit. 

-Doar că.. continua el.

-Mama și tata vor să divorțeze iar eu am aflat într-un mod nu tocmai plăcut. Mi-am așezat palmele peste picioare,simțeam că vreau să plâng dar nu o voi face,sunt puternic..

-Serios.. de ce tocmai acum.. îmi pare rău,Jimin. Sunt aici langă tine,dacă simți nevoia să-ți fiu aproape sunt la orice oră din zi și noapte ai nevoie,24/7 Jimin.

Am zâmbit și am dat din cap,doamne.. ce am făcut să-l merit? poate vindeca doar cu un zâmbet inima mea și durerea,mă face să fiu bine doar oferindu-mi prezența lui.

-Unde mergem,i-am spus pentru că deja nu era locul pe unde o luam acasă.

-Mergem la mine,te deranjează?

Am clipit des,și am mărit ochii. LA EL? DE CE ACUM ȘI AICI? ȘI MAI ALES DUPĂ ACEL VIS. DOAMNE DUMNEZEU. am spus în capul meu. 

-Nu.

-Nu ce?

Ah,el..

-Este în regulă.

-Să? 

Tu cumva mă forțezi să spun că îmi este în regulă să fiu cu tine,într-o casă,de fapt la tine acasă.

-Nu mă deranjează,faptul că mergem la tine.

S-a întors către mine zâmbind. 

-Ești deștept,îmi place. frecându-și obrazul ușor cu degetele în timp ce râdea într-o parte.

-Mereu am fost,spun mândru de mine.

-Ai fost? râde dintr-o dată.

-Da.

-Ai fost,Jimin.. spune încă o dată ca să-mi dau seama.

LA NAIBA,M-AM FĂCUT DE RÂS.. mi-am dat o palmă peste frunte când am realizat că de fapt m-am făcut prost.

-Sunt,Yoongi.. sunt.,lasa-mă să mă corectez ..te rog.

-Te las,ca întotdeauna. 

Dar dintr-o data l-a bufnit o criză de râs în timp ce se uita la drum,zâmbetul său era strălucitor și am vrut să-i dau un pumn în joacă dar s-a scufundat într-o parte,ridicând umărul drept la mine și aducându-l râsul. Modul în care stătea mă făcea și pe mine să râd iar faptul că eram la semafor și lumea din celălate mașinii și de pe trotoar se uitau la noi m-a făcut să fiu rușinat puțin dar eram fercit pentru că eram alăturii de el. 

-Vrei să cumpăr ceva de mâncare? căci eu am doar chestii verzi în casă.

-Chestii verzi? mă uitam la el nedumerit.

-Salată,castraveți,ardei.. chestii sănătoase,oprind mașina brusc în fața unui supermarket imens.

-Nu vreau nimic de mâncare însă vreau ceva de băut. M-am uitat la el iar el a venit mai aprope de mine,nu din nou..

-Sigur? spune în timp ce venea tot mai aporpe de mine,fiind la doar câțiva centimetrii de mine întorcând capul spre fața mașinii și apoi din nou la mine. Eu încă privindu-i buzele roziatice care păreau date cu luciu,ce folosește acest om pentru asta? Dar când corpul meu voia să reacționeze singur să-l sărute a întors capul punându-și mâna peste piciorul meu. 

"Oh..dumnezeule,corpul meu." am spus în gândul meu când mâna lui era pe piciorul meu și a coborât spre genunchi.  Iar când m-am simțit parcă din iad și-a retras mâna de pe mine,lăsându-mă așa mușcându-mi buza. 

-Voiam doar asta din torpedoul mașinii.

-Mmh.. a fost tot ce am putut spune în lipsa aerului.

A plecat lăsându-mă aici să-mi revin din tortura la care m-a supus,atingerile lui mă făceau să-mi pierd aerul dar erau o ipsită pentru mine. Mi-am tras tricoul mai jos pentru a nu se observa ceva,și punându-mi peste ghiozdanul. L-am strâns tare în brațe și m-am simțit jenat după ce mi-am dat seama că eu mi-am dorit să-l sărut însă nu mă puteam opune în ideea că m-aș opune. 
Venise deja iar eu nu știam ce să fac căci partea din mine nu era încă la modul de "normal",iar ghiozdanul mă făcea să mă simt incomod dar și dureros.

-Ți-am luat ceva natural,sper că nu te deranjează.

Am dezaprobat din cap și mi-am întors privirea către el ca să nu dau de bănuit ceva ce l-ar face să înțeleagă că tocmai sunt în modul "munte". A condus până la el și deja era ora 16:00 iar peste două ore practic trebuia să ne vedem dar se pare că voi avea două ore în plus cu el. Dumnezeu m-a ajutat căci "muntele" meu acum era o câmpie. Am râs de mine la ce gânduri aveam acum în minte,ridicându-mă și punându-mi ghiozdanul pe umăr și intrând alăturii de el în casa sa. 

-Wow.. am spus când a deschis ușa și privirea mea cădea peste falinarele din curtea sa la fel și caramida alb-negru. A dechis ușa din fața noastră și m-a lăsat să intru iar eu i-am mulțumit dând din cap. Mă gândeam să dau de familia sa însă nici urmă de ei,oare sunt plecați?

-Simte-te ca acasă,te rog.

Am întors capul către el în timp ce m-am descălțat și m-am dus după el în bucătărie,mi-am pus peste canapea ghiozandul și m-am uitat la spatele său. Tricoul său alb era atât de perfect peste corpul bine lucrat. Pantalonii începeau să devină incomozi cât de curând dacă mai priveam persoana din fața mea  cum o fac acum,s-a întors către mine și am tresărit speriat.

-Vrei o cafea,pentru că eu îmi fac una.

-Da,chiar mi-aș dori una făcută de tine. punându-mi mâinile pe genunchi și capul în mâini.

Bună,îmi cer scuze de posibile greșeli gramaticale. ❤️