32ಌ

53 10 0
                                    

-Doar,uită de ce s-a întâmplat azi. Și-a întors trupul în contact cu mine.

Adică să uit?

-Ce să uit?

-Faptul că te-am tras peste mine,iar majoritatea colegilor tăi te-au văzut.

-Colegi? Nu țin minte să fi văzut pe unul în spatele meu. 

-Uită.. te rog. Iar cât despre laptop am reușit,deci nu mai trebuie să te chinui.

-Cum?

-Am vorbit cu acel om și l-am făcut,fața lui s-a întors într-o parte privind cearceaful cum bătea lin peste balconul camerei.

-Lasă asta la o parte,acum vreu să știu ce ai. 

-Ce să am,Jimin? sorbind parcă în ciudă din acea cafea.

-Mă vei face să te implor să mi te deschizi? I-am spus privindu-l intens.

-Nu vei reuși,nu mă deschid nimănui.

M-am ridicat de pe scaun și m-am dus în fața lui,privindu-l acum mai aproape.

-Yoongi. Te rog,mă îngrijorezi.. 

A zâmbit într-o parte și s-a uitat la mine speriat puțin.

-Jimin,sunt bine doar că..

-Că? i-am prins fața în mâini înainte să coboare.

-Sunt lucruri pe care trebuie să le fac departe de aici,de locul ăsta.. de.. tine,Jimin.

Am rămas șocat,departe de mine? De ce trebuie să pleci și să lași? Voi veni cu tine,Yoongi te rog..

-Când, i-am spus fără să ezit.

-Trebuia să plec peste două săptămaini însă peste două zile am zborul,familia mea are nevoie de mine.

-Lasă-mă să vin cu tine,te rog. I-am spus aproape că ochii mei vor scoate cele mai fierbinți lacrimi.

-Nu poți veni.

-Nu te las singur,nu te voi lăsa să cazi,promit.

-Dacă voi cădea mă voi ridica singur,pentru că tu..

-Eu? spun trist.

-Tu vei fi departe,iar eu nu te voi putea face să fi lângă mine.

-Voi fi lângă tine mereu,oricum voi putea. Așa cum tu m-ai făcut să vreau să fiu eu,cu adevărat eu te voi ajuta. Chit că în inima mea se duce un război sau în viața mea eu te voi salva,lasă-mă să te ajut.

Il priveam ca pe o comoară,ca pe ceva dulce și pe care nu-l puteam avea. Mă seduce atât de rapid dar greu de atins..

-Jimin.. doar lasă-mi timp..

-Priveste-mă.

-Nu.

-Te rog.. fă-o.

-Nu pot,alt fel..

-Ce? Mă vei săruta? i-am zâmbit.

A ridicat capul și privirea mea a fost acum cu a lui,buzele sale erau atât de rosiatice în cât căpșunele ar fi geloase pe ele. Voiam să-l sărut dar mi-a fost frică de respingerea sa,în timp ce ne priveam mâna lui a fost pusă peste șoldul meu și pasul lui s-a dat înapoi iar eu l-am urmat până s-a lipit de zidul din fața mea.

-Oprește-te sau..

-Nu o voi face. Lipindu-mă aproape de el.

-Jimin.. nu pot face asta.

-Ai făcut-o o dată,încă o dată nimic nu se v-a întâmpla. 

-Atunci a fost altă situație,nu îmi îngreuna sentimentele mai mult decât sunt. 

Ochii mei au clipit atât de rapid în cât îl vedeam în ceață,sentimentele lui erau.. îngreunate?

M-am apropiat de el mai mult si atunci el a făcut-o,m-a sărutat și eu n-am ezitat să-mi presez peste buzele lui sărutul. Iubeam atât de tare buzele sale în cât l-aș săruta în fiecare zi,cred.. cred că tocmai m-am îndrăgostit de el mai mult de cât credeam,nu era doar o simplă simpatie.. era iubire și iubirea pe care nu am împărțit-o cu cineva. Eram aproape să-l iau peste mine în urmatoarele secunde căci nu mă mai puteam controla.

-Jimin.. spune și mă împinge puțin,este greșit ce se întâmplă.

-Nimic nu este greșit dacă iubești,nu îmi pasă vreau să fac asta,pentru că ești tu și doar cu tine vreau să-mi las inima.

-Dar ești doar sub "vraja iubirii"

-Dacă aș fi sub ea,atunci fi tu cel care mă scoate din ea. Trăgându-l mai aprope de mine și i-am simțit buzele ușor alunecând cu ale mele. Doamne,iubesc ce se intamplă.

I-am simțit mâinile peste șoldurile mele,presiunea din mine devenea mai intensă. Mâna lui urca peste corpul meu simțindu-i fiecare fior cum se așează peste mine. Când mâinile sale au coborât peste picioarele mele luându-mă în brațe,eram greu dar reușise să mă ridice.

Într-un final m-a așezat pe canapea,fiind în bratele lui și încă îl sărutam atât de intens dar aerul avea să-mi strice planul pentru mai departe.

Mi-am continuat drumul peste gâtul sau în timp ce mâna mea nu avea controlul meu deschizând unul câte unul din nasturii cămașei,dar nu se opunea auzind din gâtul său mici sunete de plăcere. Domnul "știe tot" ești pe mâna mea acum,zâmbind în timp ce mușcam micile părți de piele de pe gâtul său atât de catifelat. 

-Jimin.. vocea lui mă făcea să continui.

-Yoongi,am șoptit în urechea sa,iar atunci când mâna sa mi-a ajuns peste gât m-am lăsat ușor pe spate,zâmbind de acțiunea lui. Mâna lui a coborât ușor peste abdomenul meu iar eu am simțit cum privirea lui a picat unde nu voiam să observe. 

-Atât de tare mă vrei? mi-a șoptit când m-a adus cu urechea aprope de buzele sale.

-Încă din prima clipă în care te-am întâlnit,psiholog de inimi. 

A râs și m-am apăsat pe el puțin pentru a vedea figura plăcută când capul lui se dă pe spate de plăcere lăsându-mi avans la gâtul lui.

Respiram rapid și voiam mai mult,mai mult din el cu fiecare secundă și clipă.

-Jimin..ușor sau totul nu va fi bine pentru tine.

Am zâmbit ca un diavol când sufletul iese din trup,la dracu,vreau să nu iasă bine pentru nici unul aici.

-Cine a spus că nu vreau asta,șoptindu-i.

-La dracu,NU POT,NU POT.

-Voi face eu să meargă.

Zona mea acum era în presiune,o presiune puternică în timp ce plăcerea din trupul sau o simțeam. Mi-am pus mâna alunecând ușor peste abdomenul sau în timp ce-l sărutam flămând,de ai fi al meu..Yoongi.

-Mhm.. vocea lui gemea,trupul său ardea iar noi creeam iubire. Iubirea pe care amandoi am vrut-o. 

Când m-a ridicat și s-a pus peste mine am simtit că am raiul în fața mea,că deasupra mea există ispita mea. 

Însă telefonul care suna insistent a stricat tot planul pe care aveam să-l desfășor cu el,s-a ridicat de pe mine când i-am spus să plece la telefon poate este o urgență chiar dacă sub el urgența eram chiar eu,aici.. în canapea,dorindu-l.

Bună,îmi cer scuze de posibile greșeli gramaticale. ❤️

{𝒪𝓃ℯ 𝓀𝒾𝓈𝓈} ~𝙹.𝙿/𝙼.𝚈~Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum