{𝒪𝓃ℯ 𝓀𝒾𝓈𝓈} ~𝙹.𝙿/𝙼.𝚈~

41ಌ

Sunetul uși s-a auzit și Jimin era în fața ei,privindu-ne și mirându-se. Când l-am văzut ochii mei erau în lacrimi,voiam să merg la el dar Kai mă imoblizaseră. Trupul meu nu se putea mișca în schimb doar priveam cum inima mea moare încet pentru că nu mă puteam duce la el,la persoana care era destinată mie și persoana care conta cel mai mult pentru mine,simțeam cuțite în inimă care vor rămâne acolo pentru totdeauna.

-Ji..

-Kai.. Yoongi,cum.. spune privindu-ne apoi pleacă de lângă noi.

-LASĂ-MĂ SĂ PLEC,KAI.

Mi-a dat drumul în timp ce râdea,asta a fost un plan de a lui iar eu tocmai i-am picat în plasă. La naiba,sunt un prost.

L-am privit în timp ce alerga spre o clădire,alergând după el nu l-am putut ajunge din urmă nici măcar o clipă. L-am căutat peste tot în acea direcție nici urmă de el,unde putea fi.. însă atunci gândul mi-a fost luminat,alergând după mașina mea. Era drumul care ducea spre cimitir,el stătea singur de multe ori când ceva îl râdea sau îl măcina.

"Sunt un prost,un prost" spun în timp ce băteam cu pumnul în volanul mașinii,de ce mereu se întâmplă tocmai la el asta,de ce? Este un copil atât de pur și nu merită o durere..

Trecuse patru zile de când eu și Jimin nu vorbisem,am încercat să-l caut peste tot însă fără urmă,era total de negăsit iar Jungkook nu știa nimic de el.

Stăteam în locul unde eu și el ne-am jurat că vom rămâne unul lângă altul,mi-a fost ruptă inima în bucăți când a plecat de lângă mine dar poate avea dreptate trebuia să-mi dau seama că acea persoană,Kai.. avea un plan în legătură cu totul. Îl urăsc,și îl urăsc atât de mult căci am pierdut persoana pe care o iubeam atât de tare,persoana pe care o iubeam.  Vântul începea să bată tare,destul de tare de parcă ceva nu mergea bine și da.. asta era adevărul.

Brățară noastră era lângă mâna mea,simțind fiori din acea clipă în care i-am legat-o,plăcerea că el devenise jumătatea mea și într-un final rămâne jumătatea mea.

-Ești aici..

As fii cunoscut acea voce dintr-o mie.

-Jimin? spun întorcându-mă rapid în timp ce se așează lângă mine. Mă privea cu lacrimi în ochii,corpul său tremura iar vocea lui nu era a lui,era acelui Jimin pe care l-am întâlnit prima dată plin de durere. Nu puteam să-i spun ceva,vinovăția era stăpână pe mine.

-Îmi pare rău pentru acea zi,doar că n-am știut cum să reacționez decât să mă izolez de toată lumea,dar.. mama mea.. Mama tocmai avusese un accident de masină iar eu nu am știut cum să reacționez. Iartă-mă,spune întinzându-mi o bucată de hârtie albă pe care scria numele meu.

-În acea zi,doar venisem să te văd spun privind orașul în urma întunericului. Însă Kai avea să-mi întindă o capcană de care nici eu nu știam,m-am pierdut în durere și te-am căutat peste tot dar fără urmă. Voiam să-ți explic dar era prea târziu.

-Am aflat ce s-a întâmplat,de asta îmi pare rău. Acest plic te rog să-l deschizi când poate,într-o zi eu nu voi mai fi. Atunci te rog să-l citești,privindu-mă cu lacrimi în ochii. Voi pleca o perioadă la tatăl meu,însă vreau să-ți spun că îți mulțumesc pentru fiecare clipă petrecută cu tine,am înțeles că iubirea există alăturii de tine,nu credeam în ea căci nu avusesem relații care să-mi facă inima să bată cum ai făcut-o tu. Ești ceva aparte,ceva pe care nu  l-aș putea avea în viața asta,bucurându-mă de iubirea ta. Dar promite-mi că îți vei duce ideea de a deveni cel mai bun psiholog din întreaga lume,ești un exemplu pentru fiecare. Mulțumesc,Yoongi.

Ochii mei deja erau ca o mare,ca un râu ca un ocean în timp ce vorbele lui îmi seca dar îmi umplea inima cu dragoste,eram atât de slab în fața lui și uram asta,nu el căci nu voiam să mă vadă în timp ce aș ceda.

-Și încă un lucru,domnule Min,zâmbește. Te iubesc și te iubesc atât de tare în cat într-o zi îți voi da drumul și nu te voi putea săruta ca tu să simți. Ești prima mea iubire și primul meu "Te iubesc"

Am cedat,am cedat la vorbele lui atât de tare în cât mi-am aprins dureri pe care cu greu le voi vindeca. De ce îmi spune toate astea? Ce s-a întâmplat? Ce vrea să spună cu aceste lucruri?

-Te iubesc,Jimin. Te iubesc profund și cu toată inima.

Mi-a zâmbint,lacrimile noastre se uneau peste plicul lui. Acea scrisoare a mea i-am lăsat-o în camera lui când am fost în acea zi. Poate într-o zi o va citi.

-Te desparți de mine? i-am spus printre lacrimi.

-Nu,n-aș putea să mă despart de tine,sărutându-mi fruntea. Dar trebuie să plec pentru o vreme,dar promit și îți voi arăta în fiecare seară cât te iubesc. Doar privește cerul în timp ce strângi brățara noastră la piept. Și voi fi lângă tine,te voi susține în fiecare clipă din viața mea. 
Tu ești al meu,iar eu sunt al tău iar relația noastră este cel mai puternic jurământ. 

Am plâns nu aveam putere să mai spun ceva în lipsa cuvintelor mele și a voci mele. M-a strâns atât de tare în brațe de parcă era ultima dată când l-aș avea în brațele mele,sclipirea din ochii lui parcă era tristă pentru seara asta pentru momentul nostru și.. pentru noi.

-Te-as strânge atât de tare în brațe în cât fiecare secundă ar fi o eternitate,i-am auzit vocea șoptindu-mi. Prima mea iubire.

Bună,îmi cer scuze de posibile greșeli gramaticale. ❤️