Doua ore mai târziu, sting becurile, pun alarma și încui ușa florăriei.
Sa dea naiba în ea de vreme friguroasa. Ziua e plăcut, dar dimineața și seara e un frig, de-ți intra până-n suflet. Asta mai ales dacă te duci acasă pe jos. Fara masina, fără taxi, fără metrou. De ce? De bani și-n primul și primul rand, poate dau și eu burta jos. Încerc, n-am ce sa fac. Sport? Sala? Nu-i timp de asa ceva.
Merg prin parcarea goala și intunecoasa iar când vine o mașină în viteza și oprește în fața mea, vreau sa o iau la fuga.
- Te duc undeva frumoaso?
Blestem. Și cred ca e a mia oara când îl blestem, doar pe ziua de azi.
- Ce dracu crezi ca faci? Vrei sa fac infarct?
Se da jos din mașină și vine să-mi deschidă portiera. Dinăuntru se simte caldura, un parfum placut, iar pe bord sta frumos așezat trandafirul ales de mine acum câteva ore. Rânjește.
- Nu știu cum se face respirație gura la gura, dar jur ca nu te las sa mori. Te resuscitez până-ti revii.
Idiotul naibii.
- Ce cauți aici? Ți-a dat cu flit?
Se uita de parca n-ar înțelege și chiar cred că nu o face. Are fața de pampalau nedumerit.
- Bătrâna? S-a bucurat mult. Nu știa cum să-mi mai mulțumească.
- Esti idiot?!
Dau sa trec pe lângă el, dar țopăie pe lângă mine și tot mi se așează în față.
- Lasă-mă sa merg, mi-e frig.
- Intră-n mașină și n-o să-ți mai fie. Nu înțeleg ce vrei sa zici. Oricum, ai facut o promisiune, mai știi?
Ridica din sprâncene și apelez la tot calmul, pe care nu-l am, pentru a nu-i da un șut între picioare.
- Știu. Dar nu-mi poți cere sa ma țin de promisiune atât timp cât tu vii de la "aa -cred - viitoare-aa -nu-s decis- iubita". Deci, hai sictir.
Începe sa râdă și profit de moment pentru a trece pe lângă el. Fac câțiva pași mari și când sa ma bucur ca am scăpat de dracu, el vine și ma ia în brațe, pe sus, și ma duce repede la mașină.
- Calmează-te, te rog.
Ma arunca în masina, trântește portiera, da fuga sa se urce la volan și pornește cu viteza.
Nici un cuvânt nu rostim nici unul. Ma uit pe geam și vad că iese din oraș.
- Unde ma duci? E târziu, nu mai beau cafea la ora asta.
- Mergem sa mâncăm ceva. E târziu și am lălăit-o prin oras, juma de zi...
Zeci de cuvinte rămân suspendate în aer, nespuse. Le știu. Pentru mine. Trandafirul de pe bord e martor ca pentru mine a lălăit-o prin oras.
Din nou nu mai spunem nimic. Nu știu ce as putea sa spun. Nici eu nu știu ce am, ce-i cu mine, nu ma înțeleg. Ma comport ca o idioata. Zici ca-s geloasa, dar n-are nici un sens. Plus ca n-am fost în viata mea.
Si dacă s-ar fi întâlnit cu cineva, ce? Ce drept am eu sa comentez? Pentru o 'mostra' de nimic... serios acum, Ioana, poartă-te ca o femeie cu capul pe umeri, ce naiba. E vorba doar de o cafea. Ma rog, nici aia. Mancam ceva și atât. A avut atunci chef de joaca, a lansat provocarea asta și aia e.
- Intrasem sa te vad. Te-am auzit vorbind cu mama ta și am ieșit. Apoi am întrat iar. Eram nervos. N-am știut ce sa zic. M-ai luat cu "ce va dau domnu'." Daca ziceam orice, explodai. Noroc cu batrana aia ca a intrat. De-aia i-am luat și florile...
- Da... și prezervativele? Sa nu mai facă nepoata babei copii? Tot cadou au fost?
Se cauta în geaca si-mi aruncă ceva în brate. O cutiuță... iar dracul din mine o desface și numără pe bajbaite, cu degetele, pliculețele dinăuntru. Trei. Aleluia, sunt trei. Înghit în sec.
- Da, scuze. Nu știu ce am. Oricum nu-i treaba mea de viata ta. Cu cine ți-o tragi sau...
- Mai bine taci. Sau dacă vrei sa ți-o trag ție, pe marginea drumului, în mașină, continua sa ma enervezi.
Același drac de mai devreme, ma zgandare sa zic ceva, pana la urma nu-mi spune el mie sa tac, dar atunci parchează în fata unui conac frumos.
Se sprijină în mâini pe volan, lasa capul pe spate și rasufla prelung.
Iese din mașină, o înconjoară, îmi deschide portiera și-mi întinde mâna.
Fara nici un cuvânt. Îmi las palma în mana lui calda și ies din mașină, ajungând în bratele lui. Cred ca vrea sa închidă portiera, dar el se uita în jos la mine, și-mi cauta privirea. Îmi pune o mână pe obraz și-mi ridica fața spre el.
- Hai sa o luam de la început... mai am nevoie de o mostra din tine...
Și-și lipește buzele de ale mele, de aceasta data, într-un sărut adevărat.
Capitol dedicat lui #Thewriterofmoon. Multumesc pentru coperta minunata❤😘😘
Ce spuneți fetelor, cum vi se pare? Spor la citit😘😘😘
