Si uite asa, trec cinci zile din viata mea. Muncă, cina la restaurant, sex până dimineața. Ma lasă la servici, ma sărută până ma ia amețeală și-mi vine să plang, apoi pleacă cu 'treburi'. Ce căcat de treburi o avea un curier, naiba știe. Dar ăsta are. Pleacă dupa ce ma lasă pe mine, se întoarce seara târziu sa ma ia, uneori cu aceleași haine, sifonat și vai de el.
Nu am intrat în prea multe detalii, dar a zis ceva, cum ca ar sta în afara orașului, pe la munte. Mda. Relația noastră e despre sex. Strict sex. Alte amănunte nu contează. Doamne, dar cât e de bun sexul asta. Pe toți sfinții.
Îmi suna telefonul și zâmbesc pentru ca este el
- Bună frumoaso!
- Bună frumosule!
- Ce faci?
Ii simt zâmbetul din voce. Pe semne zâmbește pentru ca l-am făcut frumos. Este. Nu o spun prea des la adresa unui bărbat, dar el chiar este. Într-un mod mai dur, dar este. Fără sprâncene pensate mai subțiri decât ale mele sau barba făcută zilnic, dar pentru mine este frumos.
- Trei aranjamente identice. Pe alb. Singura pată de culoare pe care a acceptat-o este verde.
- Evident. Bălăriile pe care le pui acolo de umplutură.
Ce țăran. Însă nu pot sa ma abțin sa nu rad.
- Pe bune?! Cine ar vrea asa ceva?
- Îîm, clientul nostru, stăpânul nostru... le duce la servici, nu stiu cum zicea. Trei colege născute în aceeași zi sau cam asa.
- Mda, în fine. Deseară ce faci?
Imi dau ochii peste cap. Sex, ce rahat sa fac.
- Ce întrebare...
Cum el face o pauza, continui eu. Hai sa ne jucam puțin.
- Ma întâlnesc cu unu.
- Aha, i-auzi.
- Nu-s disponibilă, ai sunat prea târziu. Mi-am propus sa fac sex toată noaptea și cum tu ai 'treburi' multe, am zis ca este obosit, să-ți dau liber.
- Da, bine te-ai gândit. Aha.
Este evident din glasul lui ca e nemulțumit, dar se pare ca-i place jocul. Adică nici nu știu cum as fi vrut sa reacționeze. Sau cum ar fi trebuit. Dar îmi place asa.
- Si cine e fericitul din seara asta, draga?
- Ee, unu. Nu-l știi...
- Evident! Dacă-l știam, nu mai exista... poate vrei sa ne faci cunoștință, totuși.
Haha.
- Ai treaba tu.
- Nu mai am. Pentru tine și nefericitul tău, îmi fac timp.
- Ai zis ca e fericit parca. De ce ar fi ne...
- Pentru ca o sa aibă plăcerea sa se întâlnească și cu mine. Și din fericit, ca are o puicuță bună deseară, o sa se transforme în nefericit... stai...futui...marș măă...sugi... scuze!
- Ce s a întâmplat?
- I-am tăiat lu' unu' fața și nu ia convenit. Da...ce ziceam?
- Despre nefericit.
- Da. Nefericit pentru ca mâine n-o sa mai aibă toți dinții în gura. In concluzie. Ca să scurtam povestea și sa nu ne enervam inutil.
Zâmbesc și continui cu unul dintre aranjamente. Îmi place cum decurge discuția. Dar nu ma las.
- Eu...
Ușa din spatele meu se deschide și în același timp, telefonul se închide. Ma întorc.
- Bună frumoaso.
Rămân masca. Ochii lui...
- Eram prin apropiere și am zis sa continuam discuția fata în fata. Deci, ce ziceai?
Ca ești super frumos și eu brusc, super excitată. Face doi pași în fata și are o privire de ar vrea sa ma înhațe. Și eu as vrea, la naiba. Dar...
- Sunt camere... oprește-te.
Si oprește-te tu, pentru ca eu nu as putea sa o fac. O sa ajungem pe tot internetul "sex în florărie"...
- Dar nu fac nimic. Vreau sa admir florile. Și sa cumpăr. Sunt de vânzare, asa-i? Orice e de vânzare, dacă oferi prețul corect.
Înghit în sec. Nu înțeleg ce vrea sa spună. Florile sunt de vânzare, evident. Dar el nu se uita nici o clipa la flori... El se uita doar la mine și eu... da, și eu voi fi de vânzare cândva... dar nu cu el, la naiba. Să-mi spună cineva ce vrea sa zică.
Privirea lui imi da fiori.
- Au și sunet camerele. Poartă-te normal și nimeni nu o sa le verifice.
- Futui... normal... off... mda... vreau flori... Multe flori. Roșii. Trandafiri.
Își muta privirea și se uita la lalele și crizanteme. Acolo o sa găsești cei mai frumoși trandafiri, dragule. Zâmbesc. Stinghereala lui, ma salvează pe mine. De fapt, sunt salvată mereu, dacă n-am contact cu ochii lui. Atunci ma pierd și uit de mine.
- Sunt în partea cealaltă trandafirii. Câți sa fie?
- Normal... mulți... nu știu... mi-am schimbat planurile... Vreau ceva romantic. Sa-i pun petale de trandafiri...
Fața lui arată multă suferita. Ce naiba se întâmplă? As vrea sa se uite la mine, dar nu o face. Mi-aș dori din tot sufletul, poate as găsi ceva în privirea lui.
- Am petale separat...
- Nu! Trandafiri. Ii desfac eu. Ea merita ce-i mai bun...
Ea, adică eu?
- Câți?
- Mulți. Nu știu. Toată găleata asta.
- Poți sa vorbești, sa știi. Doar nu te mai uita la mine de parca ai vrea sa ma mănânci. Nu verifica nimeni camerele, dacă nu-i ceva suspect. Ce se întâmplă?
- Ok. La cât ieși? E deja 6.30.
- După ce termin aranjamentele alea. Mai am unu. Cam o ora...
- Bine. O sa te aștept.
În continuare evita sa se uite la mine și ma scote din minți.
- Ce se întâmplă?
- Nimic... nu știu... îmi dai trandafirii ăia?
Ii împachetez frumos florile, douăzeci și cinci de trandafiri, lasă banii pe tejghea, mulți bani, și iese. La naiba, îl pierd?!!
Un picuț de dialog, sa vedem cum mai iese. Spor la citit😘😘😘
