Curierul
Când bipuie telefonul, simt că-mi sta inima. Se duce naibii toată moțăiala mea și oboseala dispare instantaneu. Mai avem cel puțin doisprezece ore de condus și am preferat să-l las pe Marius la volan. Am crezut ca sunt atat de obosit încât sa adorm buștean, dar a fost nevoie de un mic clinchet pentru a-mi trezi tot corpul la viata. Tot!
Ioana
"Mi-e frica"
Si mie îmi e, de mor.
- Mariuse, trage în prima parcare. Urgent!
- Ai înnebunit? Abia am oprit. Zece minute dacă or fi. Ieșim din țară imediat și oprim după.
Vreau sa o sun. Sa ii aud vocea... dar în același timp, o părticică din creierul meu încă mai funcționează și îmi spune ca trebuie sa fiu singur când vorbesc cu ea. Nu se știe cum se va termina discuția...
- Ma doare-n pula. Trage pe dreapta am zis.
Eu
" Și mie îmi este. Care-i cea mai mare temere a ta?"
- Gata boss. Dacă te doare, opresc.
Rade ca prostul, dar important e ca oprește. Pe banda de urgenta, pe autostradă, dar oprește. Idiot.
Ma dau jos și-l mai aud mâncând ceva rahat, dar nu-i dau importanta. Sunt cu telefonul la ureche, când primesc un nou mesaj.
Ioana
"Nu știu care e cea mai mare. Toate-s mari."
Da. Bun răspuns, ce sa zic. Cam asa am gândit și eu cand am făcut clasamentul fricilor. Toate au fost buluc pentru primul loc.
O sun și după primul apel, primesc ton de ocupat. A greșit?! Mai încerc odată. Ocupat. Să-mi bag..... Încerc sa o sun cu camera și același răspuns primesc. Ocupat. Închis. 'Nu te vreau!'
Ioana
" Nu ma mai suna ca nu vorbim asa. Prin mesaje daca vrei. Conduci?''
Ma uit la cerul roșiatic, înjur de toți sfinții, inspir și expir de cincizeci de ori și ma întorc la mașină.
- Hai Marius, da-i bice.
Fac rapid o socoteala în minte și decid sa-i raspund ca nu conduc. Dacă i-as fi spus ca da, cel mai sigur ar fi zis ca vorbim altădată. Nu da pasarea din mana pe vise mărețe.
Ioana
"Mi-e frica de tot. De viitor. De o relație. De tine. Chiar și de afacerea mea mi-e frică."
Serios? De mine?
Eu
"Cum adica îți e frica de mine?"
Am speriat-o aseară? Practic a avut organsm, cel mai important lucru. Am crezut, sperat mai mult, ca n-a fost chiar atât de rău pana la urma.
Ioana
" de tine într-o relație. Sa nu ma sufoci. Sa nu-mi ceri tot timpul meu. Sa nu devii prea important pentru mine. Sa rămân fara libertatea mea"
Nu merge. Nu ajungem nicăieri. Asta-i relația pana la urma... ori la bal, ori la spital.
Eu
"Cam asa arata o relație. Sa fim importanți unul pentru celalalt și sa ne petrecem cât de mult timp putem împreună "
"Sa ne dorim asta. Sa vina natural"
Tragem în direcții diferite și chiar nu-s dispus sa lupt de unul singur. Libertate? Pentru ce? Sa-și caute pe altcineva?
Ioana
"Si dacă nu vine natural?"
Eu
"Daca nu vine, ne oprim. Înseamnă că nu a mers. Am zis ca încercăm. Nu ne căsătorim maine"
