Protectorii descendenților

16

Eram conștientă de tot ce se petrecea. Simțeam mișcarea și auzeam zgomotul. Dar pleoapele mele s-au simțit prea grele pentru a fi ridicate, așa că vederea mi-a rămas goală în timp ce țineam ochii închiși.

La început, am stat nemișcat, dar mă și mișcam. Eram înconjurat de un zgomot alternativ care consta mai ales din vehicule care treceau și zgomotul trecătorilor. Locul se simțea rece, umărul meu drept amorțea din aer trăgând direct în el. Cea mai bună presupunere a mea a fost că eram într-o mașină.

În cele din urmă, m-am îndepărtat. Nu eram pe deplin conștient, dar nici nu eram plecat. Tot ce puteam spune cu siguranță a fost că capul îmi bătea cu putere. Și mi-a fost frig.

A doua oară când am devenit conștienta a fost când o pereche de brațe puternice și calzi s-au înfășurat în jurul trunchiului meu și m-au tras către corpul lui.

Am fost trântita de pe scaunele răcoroase din piele și am fost așezată cu grija in brațele unei persoane. Lărgimea corpului m-a făcut să bănuiesc că era un bărbat, iar atingerea lui de pe spatele picioarelor mele era atât de încălzită încât mi s-a părut deplasată pe pielea rece. Am fost brusc cuprins de căldura lui neobișnuită, iar pieptul lui se zvârnea rapid. sus și în jos pe obrazul meu. Mi-aș fi dorit să nu mai respire atât de repede, ca să pot adorm din nou în pace.

Apoi a vorbit, cu o voce atât de încordată și de joasă încât părea că mârâia în loc să rostească cuvinte reale. — E rănită. A fost o acuzație, îndreptată către altcineva.

"Iartă-mă, Alpha. Am avut grijă de cei doi, dar în acest proces unul dintre ei a scăpat-o." Tonul acestuia nu era ca primul. Vocea lui era joasă, dar nu de furie, mai degrabă de rușine și vinovăție.

"Ai avut grija de ei in prezenta ei?!" Pieptul vibra acum și mă enerva cu atât mai mult. Capul îmi bătea mai rău acum. Nu ar trebui să știe să nu miște atât de mult o persoană rănită?

Am încercat să deschid gura ca să le dau străinilor o parte din mintea mea, dar tot ce a ieșit a fost un geamăt scăzut și dureros. Zgomotul mi-a vibrat durerea în gât și am tresărit în interior, certându-mă pentru că nu am ales să-mi țin gura.

Aerul a șuierat în jurul meu pentru o secundă sau două, apoi am fost împins încet departe de cufărul confortabil și coborât pe un pat rigid și inconfortabil. Căldura m-a părăsit și mi s-a făcut iar rău.

Cineva s-a apropiat de mine cu vârfurile degetelor reci, inspectându-mi sprânceana stângă apoi apăsând ușor pe ea cu vârful arzând. Am inspirat brusc, iar apoi mirosul tulburător al substanțelor chimice mi-a lovit simțurile. Combinația dintre o durere de cap puternică, o durere în gât și mirosurile tulburătoare mă făcea foarte greață, așa că am decis să le închid pe toate cu puțin somn. Am renunțat la lupta mea împotriva inconștienței și am lăsat întunericul să-mi cuprindă complet simțurile încă o dată.

*

Când m-am trezit în cele din urmă, ochii mei uscați au inspectat mobilierul necunoscut așezat în cameră și am constatat că totul - de la comoda din fața patului pe care stăteam deasupra, până la pernele aruncate pe podea cu gresie - era negru. Singura excepție au fost pereții albi, podeaua cu gresie și ușa de lemn alb. În dreapta mea era o fereastră largă, iar lumina soarelui străpungea, luminând camera întunecată cu razele ei orbitoare.

Am întins mâna către pătura grea acoperită deasupra mea și am smuls-o, oftând mulțumit în timp ce adierea ușoară îmi răcori picioarele umede. Spatele meu era udat de sudoare și nu mă îndoiam că, când mă coboram din pat, voi vedea petele de transpirație pe care le lăsase în urmă pe cearșaf. M-am încremenit cu dezgust, frecând șuvițele de păr lipite de ceafă.